„Solia neprihănirii lui Hristos trebuie să răsune de la un capăt la celălalt al pământului, pregătind calea Domnului”
General Conference Bulletin, 1893

„Singur te-ai nimicit”

Vineri, 14 decembrie 2018; timp 38:55; format 1080p * audio

Colecția 1888 - Dorin Lătăeanu, Glendale, CA - 2018

Luni, 10 decembrie 2018; format 1080p; album 30 video

Audio
„Singur te-ai nimicit” - 14 decembrie 2018
Audio
Un drapel fals -- 2 noiembrie 2018

Te internezi pe riscul tău

Luni, 19 noiembrie 2018 - gc

O statistică a RID (Committee to Reduce Infection Deaths) spune că anual se îmbolnăvesc două milioane de americani, dintre care 90.000 vor muri, iar aceasta înseamnă mai mult decât SIDA, cancerul de sân şi accidentele auto luate împreună. 

Un nou super-virus? O pandemie globală? Altă conspiraţie? Nu, doar infecţii contractate în urma unei vizite sau şederi în spital.

„Este o ironie tragică faptul că în fiecare an… o persoană la fiecare cinci minute moare din cauza unei infecţii luată tocmai din locul în care ar trebui să se simtă cel mai în siguranţă,” spune dr. Betsy McCaughey, PhD, fondator şi preşedinte al RID.   

„Spitalele noastre plutesc pe o mare de bacterii,” spunea un alt epidemiolog renumit, iar motivul pentru riscul înalt de îmbolnăviri este lipsa de interes pentru un minim de igienă a personalului sanitar. Regulile stricte de igienă au fost abandonate şi se contează pe folosirea extensivă şi iraţională de antibiotice.

Un ziarist glumeţ propunea ca la intrarea fiecărui spital să se afişeze clar şi în mai multe limbi anunţul: „Te internezi pe riscul tău.”

M-a făcut să mă gândesc, cu amărăciune, că aceasta este şi situaţia cu biserica rămăşiţei. Deseori, la adunări administrative încinse, pastorii noştri nu uită să ne aducă aminte că biserica nu este un club pentru sfinţi, ci un spital pentru păcătoşi. Şi este corect. Aici vin tot felul de oameni, cu diverse probleme şi interese, cu concepţii stranii despre dreptate, moralitate, demnitate, decenţă. Celor mai mulţi le lipseşte o minimă cunoaştere a principiilor neprihănirii, dar vin cu speranţa că vor fi ajutaţi, vindecaţi şi sprijiniţi să ducă o viaţă spirituală corectă.

Bucuroşi că ne-au trecut pragul, şi astfel am ajutat nişte suflete prețioase să vină la adevăr, facem tot posibilul să treacă printr-o cât mai superficială pregătire pentru botez. Neglijând complet să respectăm regulile de igienă, interesul nostru este concentrat îndeosebi să descoperim maladiile urâcioase de care suferă noul venit şi să-l ajutăm să scape de ele. Aşa se explică de ce foarte rar o comunitate poate fi infectată de virusul unui singur nou-venit, dar toţi nou-veniţii se infectează cu bacilul nostru laodicean. Niciun pacient care a intrat „rece” în apa botezului nu a ieșit din ea „fierbinte.” Toți ies încropiți și cât se poate de mândri că au ancorat în portul mântuirii.

Această fatalitate nu este nouă şi nici specifică poporului nostru. Biserica vremii Domnului Hristos era şi ea o ameninţare sanitară pentru victimele care băteau la porţile ei, iar Domnul este dureros de sincer cu ei: „Voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă” (Mat 23:15).

Este un fel de a spune că ne dăm peste cap să convingem un potenţial pacient să se opereze la noi de apendicită, şi după ce a fost operat se îmbolnăveşte şi moare de SIDA.

Biserica lui Hristos trebuia să fie locul cel mai sigur de pe pământ, iar personalul să respecte cu stricteţe regulile de igienă. Dar acestea au fost înlocuite de tot felul de tratamente alternative, importate din medicina populară, şi care contează pe şocuri de antibiotice mai mult decât pe regula simplă a mâinilor spălate corect.

Aşa cum spitalele de azi plutesc pe oceane de bacterii, la fel biserica se sufocă sub miile de aberaţii teologice importate din creştinismul popular sau cultivate pe plan local. Împotriva lor personalul nostru sanitar pare lipsit de soluţii, şi nu observă cum indiferenţa, plictiseala şi rutina au sufocat biserica mondială. Nimeni nu se trezeşte să înţeleagă că ne închinăm unei statui care nu poate ajuta:

„Cu cine Mă veţi pune alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna, şi mă veţi potrivi? Ei varsă aurul din pungă, şi cântăresc argintul în cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele, şi se închină şi îngenunchează înaintea lui. Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie. Ţineţi minte aceste lucruri, şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor” (Isa 46:5-8).

Iar Iacob ne îndeamnă: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iac 4:8).

O astfel de igienă spirituală ar fi necesară astăzi. De ce să aşteptăm până când Dumnezeu va fi adus în situaţia să pună El Însuşi la uşa noastră afișul macabru: „Te internezi pe riscul tău.”

...***...

Colecția 2018

Colecția 2017

Cumpăna Precisă

Colecția - Dorin Lătăeanu

MMA 2.0

Martor Ocular

Sanctuarul

...***...

Confederația și „spiritul rezistenței la schimbare”

Omul nou și confuzia din Sfânta

Domnul cu tine, viteazule!

Maladia care sfidează timpul

Unde este „slava crescândă” a soliei 1888?

Copyright