Familia omenească, deși „de o nouă ordine în univers,” a fost creată și ea conform scopului etern al lui Dumnezeu: Temple pentru locuirea Duhului Sfânt. Prin Adam și Eva guvernarea divină intenționa să descopere întregului univers că soluția părtășiei dintre cele două naturi este singura cale către un univers stabil, pașnic, liber.

Atunci când a fost adusă la viață planeta Pământ, marea controversă era în plină desfășurare, iar cohortele de îngeri răzvrătiți se aflau în campanie electorală, vizitând lumile necăzute spre a le atrage în rebeliunea lor.

Contestarea legii eterne a creațiunii a produs o realitate sumbră în univers: Pe fiecare planetă locuită au apărut cei doi „pomi” aflați în conflict. Lumile necăzute aveau toată libertatea să-și aleagă drumul pe care doresc să meargă, iar Dumnezeu nu a îngrădit sub nicio formă propaganda lui Satana sau accesul lui la mințile locuitorilor cerești.

Pomul vieții era o metaforă pentru loialitatea față de scopul etern al lui Dumnezeu, părtășia cu natura divină, legământul cel veșnic.

Pomul cunoștinței era o metaforă pentru varianta lui Lucifer, deconectarea de la izvorul vieții, alungarea naturii divine cu speranța evoluției către divinitate.

Raportul creațiunii a fost redactat într-un limbaj accesibil fiecărei generații, pruncilor și oamenilor mari, cărturarilor sau analfabeților. Savanții adevărați nu se poticnesc de metafore și pilde; ei știu că adevărata artă este să pui în cuvinte sau imagini extrem de simple adevăruri sau concepte foarte profunde sau complicate. Raportul lui Moise despre divorțul din Eden este, din acest punct de vedere, state of the art, iar decodarea lui capătă sens doar plasată în contextul marii controverse.

Universul era în război, iar mințile aflate în conflict erau mature, capabile să judece, să decidă și să acționeze. La acest nivel s-a dat bătălia și în Eden, iar cei ce nu înțeleg acest lucru se simt justificați să caricaturizeze raportul lui Moise, și nu văd în el decât o poveste de adormit copii. Cei care înțeleg gravitatea situației în care se află acum universul au o altă perspectivă despre tragedia din Eden, ale cărei consecințe le putem evalua foarte bine astăzi, când privim la lumea noastră prezentă.

Au înțeles Adam și Eva corect și distinct ce se întâmplă? Aveau ei discernământ, ca să se poată așeza pe umerii lor cumplita responsabilitate a unei decizii care a aruncat lumea în haos, mizerie și moarte?

Este imposibil de crezut că Dumnezeu a creat doi oameni maturi, dar cu minţi de copii, care aveau nevoie de pomi, de săbii de foc şi de şerpi, spre a păstra planeta departe de rebeliunea lui Satana. Dacă dezastrul oribil, mizeria şi moartea au fost declanşate pe această planetă de doi copii prostuţi care s-au jucat cu chibriturile, atunci Dumnezeu este cu totul responsabil pentru păcat.

Dar nu, nu așa s-a întâmplat. Adam şi Eva erau oameni maturi mental, capabili să aprecieze realităţile controversei, cu totul pregătiţi pentru părtăşia cu dragostea divină. Ei au fost informaţi despre situaţia de război în exact aceiaşi termeni în care au fost informați îngerii din cer și lumile necăzute. Pentru ei, propunerile lui Lucifer pentru o nouă ordine au venit în aceiaşi termeni prezentaţi tuturor în univers. Iar ei au ales rebeliunea în clară cunoştinţă de cauză.

Pomul vieţii reprezintă „scopul lui Dumnezeu din veacuri veşnice,” părtășia de natură divină, conexiunea la izvorul vieții, singura cale spre viață eternă.

Celălalt pom reprezintă noile propuneri ale lui Satana, că despărţirea de natura divină ar duce la libertate şi un loc asigurat pe „muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei.” El însemna deconectarea, despărțirea de natura divină, alungarea Șekinei din templul inimii, eliberarea lui de prezența divină.

Îngerii cu săbii de foc reprezintă imposibilitatea ca omul, prin el însuşi, să unească din nou cele două naturi, odată ce această uniune a fost ruptă. A fost o imposibilitate, nu o rea-voinţă din partea lui Dumnezeu. Când cele două naturi se despart, calea înapoi spre pomul vieții este anihilată, distrusă, și doar o intervenție a puterii creatoare a lui Dumnezeu o poate redeschide.

Şarpele este Balaurul, Şarpele cel Vechi, împăratul Babilonului şi al Tirului, liderul noii lumi în război cu Creatorul, marele manipulator lingvistic, care a înhămat omenirea spre ţelul imposibil de a crea pomul vieţii în laborator. Omenirea trudește inutil să inventeze o cale către pomul vieții, atâta timp cât continuă să se hrănească din fructul pomului cunoștinței. Viața și moartea nu au loc împreună în același templu.
Astfel, cei doi pomi sunt cele două oferte de guvernare a universului, o controversă în jurul scopului lui Dumnezeu din veacuri veşnice.

Familia din Eden s-a lăsat amăgită de minciunile diavolului. A ales deconectarea de la izvorul vieții, atrasă de mirajul unei existențe superioare. Dumnezeu le-a respectat hotărârea, iar Șekina S-a retras din templul ei. Slava care acoperea trupurile lor s-a stins, iar „legea păcatului și a morții” s-a instalat în mintea lor, în vidul lăsat de „legea Duhului de viață” (Rom 8:2).

Așa s-a produs în Eden divorțul dintre natura divină și cea umană. „Casa” cea sfântă și slăvită a rămas pustie, devenind laboratorul duhurilor necurate și urâte, un experiment monstruos și inutil de a pune stăpânire eternă pe locuințele lui Dumnezeu.

Scopul etern al lui Dumnezeu a fost refuzat de primii noștri părinți, iar omenirea, alăturându-se rebeliunii lui Satana, a fost transformată într-o „priveliște” despre cum se poate ajunge ca Dumnezeu fără o conexiune la izvorul vieții. Până acum, nu s-a demonstrat decât cum se poate ajunge ca diavolul.

Dar bătălia continuă. Satana încă se luptă să demon(-)streze că se poate clădi o civilizație înfloritoare fără legea eternă a creațiunii, pe calea pomului cunoștinței. Dumnezeu așteaptă încă să încheie cu poporul Său legământul cel veșnic, să aducă din nou în templul inimii legea Duhului de viață.

De care parte a baricadei se găsește astăzi poporul Său?

***

Scopul etern al lui Dumnezeu: 1. Revolta din cer

Scopul etern al lui Dumnezeu: 3. Prototipul din Betleem

vezi și Două împărății opuse, incompatibile, ireconciliabile

 

PDF * DOC