Totul este gata...
Articole

„O influență cerească” și originea ei

1 ianuarie 2006 - gc

Articol

„Noi toţi trebuie să recunoaştem că este timpul ca o influenţă înviorătoare, cerească, să fie adusă în comunităţile noastre.”

Aşa spunea sora White (în paragrafele citate ieri), iar noi toţi recunoaştem că este timpul ca o influenţă înviorătoare să fie adusă în comunităţile noastre. Problema este că biserica nu ştie de unde să ia acea „influenţă,” fiind sfâşiată de divergenţe majore cu privire la acest subiect.

Unii propun o întoarcere la faptele moarte. Ei spun că Dumnezeu Şi-ar întoarce faţa spre noi dacă ne-am depărta de păcatele favorite, personale sau denominaţionale.

Alţii insistă să ne orientăm spre teologia bisericilor populare. Ei spun că distinctivele adventiste ne împiedică să colaborăm eficient cu cei ce vor să-L prezinte lumii pe Hristos cu o singură voce.

Majoritatea mută din biserică nu face nimic special. Aşteaptă să se întâmple ceva, şi între timp caută să se aşeze cât mai bine în lumea aceasta.

De unde trebuie luată influenţa înviorătoare, cerească? Dumnezeu ne spune clar de unde trebuie luată: 

„Solia lui Dumnezeu a fost prezentată poporului cu claritate şi putere. Ea este chiar solia pe care Dumnezeu doreşte să o dea bisericii Sale acum. Refuzul vostru de a o asculta, împotrivirea voastră, deşi nu va opri această lucrare, va aduce o mare pierdere sufletelor voastre.”

„Solia” despre care se vorbeşte aici este cea pe care ea a descris-o astfel:

„Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis o foarte preţioasă solie prin fraţii Waggoner şi Jones. Această solie urmăreşte să aducă mai proeminent în faţa lumii pe Mântuitorul răstignit, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea invită poporul să primească neprihănirea lui Hristos. Aceasta este solia pe care Dumnezeu a ales-o să fie dată lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie proclamată cu voce tare şi însoţită de revărsarea Duhului Său în măsură bogată” (TM 91-92).

Aceasta este sursa sigură pentru influenţa cerească necesară comunităţilor noastre. Singura problemă este că poporul nostru a fost învăţat mai bine de un secol că solia nu a fost de la Dumnezeu, sau că ea nu este a îngerului al treilea. Între timp, fiecare administraţie a experimentat diverse tehnici de a aduce în biserică influenţa cerească, dar aceasta s-a dovedit la fel de eluzivă ca marea strigare, pentru care ne antrenăm de ani de zile fără nici o finalitate.    

Acum, la cumpăna dintre ani, nu ne-ar strica un moment de sobrietate, în care să cântărim opţiunile şi să ne întrebăm ce vrem să facem cu această solie şi cu lumea. Nu există în faţa noastră decât două alternative:

„Lumea este o a doua Sodomă. Sfârşitul este chiar asupra noastră. Este oare rezonabil să credem că nu există nici o solie care să pregătească un popor spre a sta în picioare în ziua Dumnezeului cel Mare? De ce această puternică retragere? Se va stinge solia îngerului al treilea în întuneric? Sau va lumina ea tot pământul cu slava ei? Se va stinge oare lumina Duhului Sfânt, iar biserica va rămâne lipsită de harul lui Hristos, ca piscurile Ghilboa, care nu au nici rouă, nici ploaie?”

Suntem încă la răscrucea periculoasă în care ne-a lăsat conflictul din jurul neprihănirii lui Hristos. Putem decide să lăsăm solia 1888 să lumineze tot pămîntul cu slava ei, sau o putem lăsa să se stingă în întuneric. O a treia variantă nu există.

Te simţi implicat în această criză? Dacă nu, este vremea să iei o hotărâre finală, căci timpul parcă şi-a pierdut răbdarea, iar sub norul gros de beznă care ascunde caracterul lui Dumnezeu, Satana se pregăteşte să curme alte milioane de vieţi nevinovate. Dacă nu crezi că această solie este singura care poate lumina pământul, cel puţin nu împiedica pe alţii să o plaseze în această poziţie. „Refuzul vostru de a o asculta, împotrivirea voastră... nu va opri această lucrare,” ea doar va dezonora pe Dumnezeu câţiva ani în plus, ani pe care odată îi vom regreta amarnic.

Copyright