Totul este gata...
Articole

EUD contra Walter Veith

10 decembrie 2012 - gc

Articol

Poporul nostru nu a avut niciodată, dar absolut niciodată, resentimente față de poporul iudeu. Din contră, îi stimăm ca pe oricare alt membru al familiei omenești. Nu le reproșăm greșeala fatală pe care au făcut-o părinții lor acum 2000 de ani, când nu au reușit să vadă în Isus din Nazaret pe prorocul despre care vorbise Moise. Sigur, ne-am bucura să-i putem ajuta să se întoarcă în timp spre a recupera mărgăritarul de mare preț, dar nicidecum nu-i condamnăm în acest demers, nu-i urâm și nu disprețuim religia sau etnia lor.

Zilele acestea s-a întâmplat însă un lucru interesant. Agențiile de știri adventiste ne informează că autoritățile germane investighează o plângere împotriva evanghelistului adventist Walter Veith. Motivul? Antisemitism. Adică ură împotriva evreilor, colectiv sau individual, datorată religiei sau etniei lor.

Adventist antisemit? Ciudată asociere de termeni…

Dar să vedem ce s-a întâmplat.

Fratele Walter Veith a fost invitat să țină o serie de prelegeri în comunitatea Marienberg, din Nürnberg, pe 20 octombrie 2012. În sală au fost prezente aproximativ 350 de persoane, expunerea a fost transmisă și prin internet în direct, iar subiectul a fost „Împăratul de la miază-noapte.” Imediat după prezentare, Veith a fost atacat într-un articol din EANN, o publicație adventistă de limbă germană, de orientare liberală, condusă de un fost director de departament al diviziunii Euro-Africa (actualmente Inter-Europa). Acuzațiile sunt după cum urmează:
- susținerea lui Veith că masonii și iezuiții sunt implicați în formarea statului evreu în Palestina după al doilea război mondial;
- folosirea expresiei „pânza galbenă,” referitoare la însemnele pe care erau obligați evreii să le poarte pe timpul dictaturii fasciste în Germania;
- folosirea cuvântului „turmă,” în explicația că evreii au fost tratați ca animalele de către naziști;
- prezentarea unor citate din cartea „Facts are Facts,” scrisă de Benjamin Freedman, ca o dovadă că cei mai mulți evrei nu sunt de origine iudaică, Freedman fiind considerat un antisemit.

Cineva (încă nu se știe cine, dar nu este greu de presupus) a făcut o plângere la poliție împotriva lui Veith, iar Uniunea Germană, inclusiv Conferințele din Austria și Elveția, au reacționat vehement, condamnând în termeni categorici lucrarea lui Veith și recomandând comunităților locale să nu mai permită astfel de prezentări în clădirile oficiale ale bisericii. Diviziunea Inter-Europa (EUD) a condamnat și ea predicarea și teologia lui Veith, frații declarându-se „profund tulburați” de conținutul prezentării lui din 20 octombrie.

Stan Sedlbauer, președintele Amazing Discoveries (filiala germană), a trimis o scrisoare de protest Uniunilor de limbă germană și Diviziunii, arătând că Walter Veith nu este antisemit și nici prezentarea lui din Marienberg nu poate fi evaluată astfel. El spune că a prezentat înregistrarea video unui eminent membru al comunității iudaice din Nürnberg, Arno Hamburger, care a declarat că nu există antisemitism în expunerea lui Veith.

Amazing Discoveries a postat pe situl ei prezentarea lui Veith, „Împăratul de la miază-noapte,” unde oricine poate constata destul de repede că Veith nu poate fi acuzat de antisemitism. Nu poate fi acuzat nici măcar că este anti-mason sau anti-iezuit. A vorbi despre activitățile clandestine ale unor societăți secrete nu înseamnă ură față de aceste persoane, tot așa cum Hristos nu poate fi acuzat că ura pe membrii Sinedriului din cauza condamnărilor severe pe care le rostea împotriva lor.

De ce atunci s-au sesizat organele oficiale ale bisericii, mai ales că autoritățile germane nici măcar nu au început investigarea plângerii împotriva lui Veith?

Situația aceasta îmi aduce aminte de reacția Bisericii Adventiste din Germania în timpul dictaturii național-socialiste când, animați de un zel ciudat pentru corectitudine politică, frații noștri conducători s-au unit cu propaganda nazistă în a condamna, izola și îndepărta din biserică pe membrii noștri de origine iudaică. Era la modă anti-semitismul, iar liderii adventiști s-au arătat foarte zeloși în corul generalizat al societății germane din acele vremuri de tristă amintire. În 2005, la 60 de ani de atunci, urmașii lor au trebuit să ceară scuze pentru gafa teribilă făcută de înaintașii lor.

Acum este invers. Acum societatea germană condamnă aspru anti-semitismul, iar liderii adventiști din Europa țin din nou cu orice preț să se afișeze alături de ideologia populară.

S-ar putea să aibă surpriza ca generațiile viitoare să vadă „mai altfel” lumea în care trăim astăzi, iar liderii adventiști ai viitorului să fie obligați să ceară din nou scuze.

„Ce a fost, va mai fi,” zice înțeleptul, iar cei care nu își cunosc istoria, sunt condamnați să o repete.

Copyright