Totul este gata...
Articole

Frunzele de smochin nu sunt o protecție

27 octombrie 2017 - gc

Articol

Adam și Eva au fost creați în neprihănire autentică, neprihănirea veșnică despre care vorbea mai tîrziu profetul Daniel. Erau acoperiți de slava lui Dumnezeu, o lumină plăcută provenind din prezența naturii divine instalată în templul ei. Omenescul și divinul erau una, și din această fuziune rezulta perfecțiune fizică, morală și spirituală.

Au fost avertizați că în univers se desfășoară o rebeliune împotriva acestei legi elementare, de neschimbat — rebeliune condusă chiar de heruvimul care odată sigila desăvârșirea — și li s-a făcut recomandarea să stea departe de această aberație al cărei rezultat este moartea, moartea a doua.

Eva a considerat că este corect, sigur, și necesar, să dea o șansă acuzatorilor să-și expună obiecțiunile. Rezultatul acestui dialog a fost dramatic, iar consecințele le observăm destul de bine acum, după câteva mii de ani. S-au ridicat împotriva lui Dumnezeu, s-au aliat cu rebelii și au adus planeta sub stăpânirea lor.

Fuziunea dintre uman și divin a fost spartă. Natura divină s-a retras, și odată cu ea și lumina care le acoperea trupul. Au rămas goi pe dinăuntru și pe dinafară. Fără sistem de operare și fără veșminte fizice. Haina neprihănirii s-a volatilizat instantaneu.

Reacția imediată a fost rușinea față de actuala stare și încercarea de a remedia goliciunea. Au adunat frunze de smochin, le-au cusut unele de altele și s-au acoperit. Pentru goliciunea interioară nu au găsit decât scuze și pretexte. Dar nimic din toate acestea nu puteau acoperi groapa morții a doua, care se surpase la picioarele lor și aștepta să-i înghită pentru totdeauna. Frunzele de smochin nu sunt o protecție împotriva morții a doua.

Legea fundamentală a creațiunii era clară: Despărțirea de izvorul vieții produce instantaneu moartea a doua, aceea din care nu există întoarcere. De ce Adam și Eva nu au fost loviți instantaneu de această moarte?

Răspunsul este sugerat de scena care se desfășura în grădină. Animale au fost sacrificate pentru a se procura o haină provizorie pentru ei. Era inaugurarea sistemului jertfelor, a cărui primă semnificație era faptul că despărțirea de natura divină a ucis pe Cineva. Extrem de greoi am fost noi să pricepem acestă tragedie în decursul mileniilor.

Adam și Eva erau confruntați cu teribila realitate că haina din blana animalelor era o protecție provizorie împotriva morții a doua, pe care Altcineva o suportase în locul lor. Și nu era nicidecum soluția definitivă. Sângele vărsat era un moment de respiro, o scurtă perioadă de oportunitate în care să înțeleagă situația și să aleagă din nou între Pomul Vieții și Pomul Cunoștinței. Să aleagă între frunzele de smochin sau haina neprihănirii.

De atunci și până astăzi, fiecare individ al rasei umane a trăit sub protecția hainei animalului de jertfă, fie că a crezut sau nu acest lucru. Acesta este sângele acoperitor sub umbra căruia încă viețuiesc toți — îngeri sau oameni.

Cei mai mulți au batjocorit haina animalului de jertfă, alegând frunzele de smochin ale înțelepciunii omenești. Nu au vrut să creadă că groapa morții a doua este provizoriu acoperită doar de blana animalului de jertfă, și că frunzele de smochin nu asigură o astfel de protecție.

Dar nici protecția hainelor animalului de jertfă nu este veșnică. Mijlocirea se va încheia. Cel „de la mijloc” va face loc unirii dintre divin și uman. Misiunea Lui se va sfârși. Mijlocirea a fost o soluție provizorie, pentru lipsa noastră de credință matură. Se apropie cu repeziciune timpul în care prăpastia morții a doua se va deschide din nou în univers, și singura protecție împotriva ei va fi haina pierdută în Eden, neprihănirea lui Hristos, unirea dintre divin și uman.

Din punctul de vedere al universului, totul este gata pentru această unire care aduce neprihănirea veșnică. Omenirea este așteptată la Nuntă, iar haina este pregătită din veșnicii, doar să fie îmbrăcată. Goliciunea interioară și goliciunea exterioară, rezultate din despărțirea de natura divină, nu pot fi acoperite decât de revenirea Șekinei în templul ei. 

Niciun fel de altă haină nu ne va salva de implacabila lege a morții a doua. Nici hainele de smochin ale faptelor omenești. Nici jertfa înlocuitoare a mijlocirii lui Hristos. Și nici o combinație dintre ele, așa cum încearcă unii astăzi, crezând că îl aburesc pe Dumnezeu cu devoțiunea lor. Doar hypostasis parafat — legământul cel veșnic al unirii dintre divin și uman — ne poate trece peste hăul morții a doua.

Amețită de vinul Babilonului servit de Baal în locul sfânt, omenirea se va trezi exact pe marginea prăpastiei morții a doua, deschisă subit la picioarele ei. Abia atunci vor constata că hainele de smochin la care s-au trudit milenii la rând sunt nefolositoare acum, și nu oferă nicio protecție. Au batjocorit invitația la nuntă, și au sfidat oferta împăratului. Acum vor înțelege corect și din experiență avertizarea din Eden: „Vei muri negreșit.”

În acest context, nu ne este greu să acceptăm că doar omenescul unit cu divinul — ecuația ultimei generații — va face să sune trâmbița a șaptea, anunțând „sfârșitul tainei lui Dumenzeu,” „Hristos în voi, nădejdea slavei.” Nicio altă cârpeală omenească nu ne va salva. Astăzi este vremea să înțelegem că în burdufuri vechi nu se poate turna vin nou, nici chiar picătură cu picătură, cum speră unii. Haina neprihănirii nu se poate țese printre sau împreună cu frunzele de smochin. O asemenea cârpeală nu are niciun efect împotriva legii păcatului și morții.

Când va suna trâmbița a șaptea, vor înțelege toți — dar prea târziu — că frunzele de smochin, singure sau în orice altă combinație, nu sunt o protecție împotriva morții a doua.

Copyright