Totul este gata...
Articole

1517, 1844, 1888, 2017

20 octombrie 2017 - gc

Articol

Octombrie 2017.

Acum 500 de ani, în octombrie 1517, un călugăr pios și zelos a reușit să pătrundă prin sacramentalismul rigid al bisericii lui, înțelegând că Hristos se află în prima fază a lucrării Lui, de pe tronul căreia oferă credincioșilor Săi iertare, îndreptățire. Cu această nouă înțelegere a agățat pe ușa catedralei din Wittenberg tezele cu care a răsturnat lumea vremii lui și a lansat Marea Reformațiune Protestantă.

Acum 173 de ani, în octombrie 1844, câțiva mileriți cinstiți au reușit să se detașeze de confuzia și dezamăgirea neîmplinirii speranței lor de a-L vedea pe Isus, și au înțeles că sub ochii lor se petrecea cel mai spectaculos eveniment de la Hristos încoace: La 2300 de seri și dimineți de la darea decretului pentru zidirea din nou a Ierusalimului, începuse curățirea sanctuarului. Hristos a trecut la faza a doua a lucrării Lui de Mare Preot, pentru înlăturarea păcatului din tabără. Pe această platformă a fost ridicată Marea Mișcare Adventă.

Acum 129 de ani, în octombrie 1888, doi tineri pastori au fost trimiși de Dumnezeu — la sesiunea Conferinței Generale de la Minneapolis — să aducă poporului Său „o foarte prețioasă solie” a neprihănirii lui Hristos în legătură cu legea. Cerul era gata să treacă la realizarea Nunții cu generația în viață, iar poporul Său avea nevoie să înțeleagă că ei sunt chemați în calitate de Mireasă, nu de oaspeți la masă. Dar liderii acelei vremi s-au dovedit „nedemni de încredere când sunt în joc interese majore.” Solia a fost respinsă, Duhul Sfânt insultat și Hristos răstignit în mesagerii Săi.

De atunci și până astăzi, octombrie 2017, biserica se tot învârtește în jurul muntelui și păstrează fruntea de aramă că ea chiar nu știe de ce întârzie revenirea lui Hristos. Crede și proclamă că s-a îmbogățit cu evanghelia curată — îndreptățirea prin credință — și că nu are nevoie de nicio altă lucrare a Marelui nostru Preot. A primit neprihănirea, are credința lui Isus și este părtașă de natură divină, așa că nu mai are trebuință de nimic.

Urmăriți tragedia:

În 1517 Biserica Romano-Catolică habar nu avea că Hristos oficiază în Locul Sfânt și că de acolo oferă îndreptățire doar prin credință, fără bani și fără plată, adică fără tradiții, fapte și sacramente. A batjocorit mesagerii și a fost lăsată în beznă totală.

În 1844 Biserica Protestantă habar nu avea că Hristos a trecut la faza a doua a lucrării Lui de Mare Preot, oficiată în Locul Prea Sfânt, acolo unde se produce reconcilierea dintre uman și divin, Nunta. A batjocorit mesagerii și a fost lăsată în beznă totală.

În 1888 Biserica Adventistă habar nu avea că Marele nostru Preot era gata să treacă cu judecata la generația în viață, și că ei erau fecioarele de la Nunta Mielului. Sosise timpul pentru faza finală a curățirii Sanctuarului, așa cum vorbise profetul Daniel. Venise timpul pentru Nunta din Apocalips 19. Dar și ei au batjocorit mesagerii și au fost lăsați în beznă totală.

Acum, în 2017, am atins momentul critic descris în pilda nunții împăratului, când slujitorii au primit ordinul să meargă la drumuri și la garduri cu chemarea la Nuntă. Dacă musafirii de onoare au refuzat invitația, vor fi prețuiți și onorați leproșii de la periferia bisericii, sărmanii care suspină și gem după vindecarea făgăduită dar atât de mult amânată. Dacă ei, ajunși la culmea degenerării fizice, morale și spirituale, pot fi vindecați de crunta robie a păcatului, nu mai există scuză pentru nimeni din generațiile trecute.

Chiar și neavizații încep să constate că timpul se comprimă rapid, iar evenimentele încep să se calce în picioare amețind pe locuitorii pământului până când „își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.”

Lucrarea lui Dumnezeu va fi „scurtată în neprihănire” în cel mai uimitor, spectaculos și incredibil mod cu putință: Din nimic și deodată va răsări sub ochii omenirii disperate un popor îmbrăcat cu haine de „in subțire, strălucitor și curat,” ca o ultimă și copleșitoare demonstrație a puterii creatoare a unui Dumnezeu disprețuit și părăsit de oameni. Acest gen de „scurtare în neprihănire” va spulbera orice teorie evoluționistă sau spiritualistă la umbra căreia păsările necurate și urâte din Babilon s-au dat drept Dumnezeu.

Ce privilegiu, prieteni, să fim găsiți printre slujitorii credincioși care dau hrană la vreme potrivită muribundului popor al lui Dumnezeu de pe această planetă răzvrătită, ajunsă chiar pe marginea prăpastiei morții a doua.

Octombrie 2017... cât de mult a fost întârziată profeția din Ezechiel 36:23 de pandemia laodiceană cu virusul ei mortal!

Copyright