Totul este gata...
Carti

„Născut sub lege”

Capitolul 5 - Calea consacrata; A.T.Jones

CARTE

“Hristos Isus… măcar că avea chipul lui Dumnezeu… S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2,5-7). A fost făcut asemenea oamenilor, exact acolo unde se află oamenii.

“Cuvântul S-a făcut trup.” „El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la” acelaşi trup şi sânge la care sunt părtaşi copiii oamenilor de după căderea în păcat. Este scris: „Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut…sub Lege” (Galateni 4,4).

A fi sub Lege înseamnă a fi vinovat, condamnat şi supus blestemului. De asemenea este scris: “Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca…toată lumea sa fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” Şi aceasta pentru că: „…toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3,19.23; 6,14).

Şi vinovăţia păcatului aduce blestemul. În Zaharia 5,1-4, profetul vede “un sul de carte care zbura,” cu “o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi,” despre care Domnul îi spune: “Acesta este blestemul care este peste toată ţara.” Dar care este motivul acestui blestem “peste toată ţara,” (peste tot pământul - după versiunea Good News Bible)? Acesta: “Căci, după cum este scris pe el, orice hoţ, şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.”

Bineînţeles sulul acela e Legea lui Dumnezeu. Fiind citată câte o poruncă de pe fiecare din cele două table ale Legii, rezultă că ambele table sunt cuprinse în sul. “Orice hoţ” - deci, oricine calcă vreuna din legile de pe tabla a doua - va fi nimicit cu desăvârşire şi “oricine jură” - adică oricine calcă vreuna din legile de pe tabla întâi, va fi nimicit cu desăvârşire.

Nu este nevoie ca raportorii cereşti să scrie câte o notă pentru fiecare păcat anume al fiecărui om, ci doar să arate pe sulul corespunzător fiecăruia porunca respectiv călcată la fiecare abatere. Faptul că un asemenea sul al Legii îl însoţeşte pe fiecare om peste tot, aflându-se chiar în casa lui, este limpede din textul care urmează: “Îl trimit, - zice Domnul oştirilor - ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea.”

Şi dacă nu se constată îndreptarea, sulul Legii va rămâne acolo până când blestemul va mistui pe omul acela şi casa lui, “împreună cu lemnele şi pietrele ei.” Aceasta, atunci când focul va mistui pământul în acea zi măreaţă în care trupurile cereşti se vor topi de mare căldură. Pentru că “puterea păcatului” şi blestemul lui „este Legea.” 1 Cor. 15:56; Isa. 24:5,6; 2 Petru 3:10-12.

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, El “…a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege” (Galateni 4,4.5). Prin venirea Sa El a adus răscumpărare pentru orice suflet aflat sub Lege. Şi pentru ca aceasta să fie perfectă, El a trebuit să vină la oameni acolo unde se aflau ei, sub Lege.

Ceea ce a şi făcut. Pentru că a fost „născut sub Lege,” Isus S-a născut “vinovat,” fiind osândit de Lege. La fel de vinovat ca omul care este “sub Lege.” La fel de condamnabil, ca omul care este în această poziţie datorită călcării Legii. Născut sub blestem aşa cum orice om a fost şi încă mai poate fi. Pentru că este scris: “…cel spânzurat (pe lemn) este blestemat înaintea lui Dumnezeu” (Deuter. 21,23).

Originalul accentuează şi mai puternic aceasta, întrucât traducerea “ad literam” din ebraică este: “cel ce este suspendat (spânzurat) pe lemn este blestemul lui Dumnezeu.” Adică exact sensul celor întâmplate cu Isus, despre care e scris că a fost “făcut blestem.” Astfel născându-Se sub Lege, a fost marcat de tot ceea ce decurge din a fi “sub Lege.” El a fost făcut: vinovat, condamnat, blestem.

A fost făcut, să nu uitaţi asta niciodată („He was made” G.N.B.). Nu El, prin vreo greşeală proprie, S-a adus în condiţia de “vinovat,” “condamnat,” “blestem.” Toate acestea El “a fost făcut.” Şi a fost făcut toate acestea pentru noi, pentru noi care suntem sub Lege, pentru noi care suntem sub pedeapsă, din cauza călcării Legii, pentru noi care suntem sub blestem din cauza jurării, minciunii, crimei, hoţiei, adulterului şi a tuturor celorlalte fărădelegi arătate pe sulul Legii lui Dumnezeu care ne însoţeşte pretutindeni şi rămâne în casa noastră.

A fost făcut sub Lege, pentru a răscumpăra pe cei ce se află sub Lege. A fost făcut blestem, pentru a răscumpăra pe cei ce se află sub blestem, fiind sub Lege.

Dar, indiferent pentru cine şi indiferent pentru ce păcate, nu trebuie nici o clipă uitat faptul că Isus a trebuit să fie „făcut” ceea ce omul era deja din cauza celor ce deja înfăptuise.

De aceea, orice om, din orice vreme, conştient de vinovăţia proprie, ştie chiar prin aceasta ce a simţit Isus pentru el şi astfel, cât de mult S-a apropiat Isus de el. Oricine ştie ce este condamnarea, cunoaşte, prin ea, în mod precis, ce a simţit şi îndurat Isus pentru a-l răscumpăra. Oricine cunoaşte blestemul păcatului, „mustrarea cugetului lui,” poate astfel cunoaşte prin ce a trecut Isus pentru el, cât de deplin s-a identificat Isus cu el.

Purtând vina, aflându-Se sub condamnare şi, implicit, sub povara blestemului, întreaga Sa viaţă în această lume a vinovăţiei, condamnării şi blestemului, Isus a trăit o viaţă desăvârşită în neprihănirea lui Dumnezeu, fără a păcătui vreodată. Astfel, ori de câte ori omul, conştient de vina, condamnarea şi blestemul păcatului şi de faptul că Isus a simţit toate acestea exact cum le simte un om, crezând în Isus, poate experimenta în propria viaţă binecuvântarea unei vieţi desăvârşite în neprihănirea lui Dumnezeu, a propriei eliberări de vină, de condamnare şi de blestem şi a feririi de a mai păcătui în vreun fel.

Hristos a fost născut sub Lege pentru a-i răscumpăra pe cei aflaţi sub Lege. Această lucrare binecuvântată este împlinită pentru orice suflet care o acceptă.

„Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi.” Faptul că a fost făcut blestem, nu este în zadar, ci şi-a împlinit scopul în favoarea oricărui om care Îl primeşte. Totul a fost împlinit pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit” (Galateni 3,14).

Orice suflet trebuie în permanenţă să fie conştient de faptul că în bunăvoinţa Sa, în golirea de Sine şi „făcându-Se asemenea oamenilor” şi “făcut trup,” Isus s-a născut sub Lege, sub vină, condamnare şi blestem, identic cu orice suflet care va fi vreodată răscumpărat.

Şi, trecând prin toate acestea, El este autorul mântuirii veşnice, capabil să salveze din cea mai adâncă pierzare pe oricine vine la Dumnezeu prin El.

Copyright