O lungă perioadă de timp din experiența poporului nostru s-a crezut că mireasa lui Hristos este cetatea fizică a Noului Ierusalim. Ne-am bucurat să-i măsurăm străzile de aur şi porţile de mărgăritar, comparându-le cu vajnicul şi vetustul nostru beton armat. Cum i s-a dat ei “să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat” a fost mai greu de explicat, dar ne-am consolat cu gândul că aici este o metaforă.

Solia neprihănirii lui Hristos a adus o complet nouă perspectivă despre Noul Ierusalim și importanța lui vitală în economia marii controverse.

Faptul că temeliile cetăţii sunt cei doisprezece apostoli, iar porţile sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, a reuşit să trezească interesul multora pentru o nouă abordare a limbajului profetic. Este tot mai bine primită explicaţia că Mireasa lui Hristos este biserica ultimei generaţii şi că acesteia urmează să i se dea să se îmbrace cu in strălucitor, care reprezintă “faptele neprihănite ale sfinţilor” (Apoc 19:8).

Imaginea aceasta este susţinută şi de episodul din Zaharia, în care lui Iosua, marele preot, i se oferă o haină albă în locul hainei murdare cu care era acoperit. Haina murdară a marelui preot însemna nelegiuirea poporului transferată asupra lui, iar îngerul este clar în interpretarea evenimentului: “Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!” (Zah 3:4).

Momentul descris de aceste două profeţii este încă în viitor, un viitor pe care acest popor îl poate aduce foarte curând. Până atunci, singura noastră speranţă este neprihănirea lui Hristos. Dar în ziua ispăşirii finale, neprihănirea lui Hristos va deveni neprihănirea sfinţilor. Fiul omului a fost neprihănit deoarece Tatăl locuia în El, iar cele două naturi, umană şi divină, erau una. Aceasta este singura soluţie pentru trăirea în sfinţenie. Spiritul Profeţiei numeşte aşa ceva ”nunta.” La nunta Mielului, pe care Ioan o vede în viziune, urmaşii lui Hristos, biruitorii fiarei, vor fi făcuţi părtaşi de natură divină, iar neprihănirea acoperitoare a lui Hristos devine neprihănirea lor. Apare astfel un popor capabil să ofere omenirii imaginea autentică a caracterului lui Dumnezeu – slava Sa – cu o asemenea credibilitate şi eficienţă încât se va putea spune că pământul “s-a luminat” de slava lui Dumnezeu. Nunta produce îndepărtarea nelegiuirii, iar Mireasa lui Hristos poate acum să invite omenirea la ospăţul nunţii Mielului, lucru absolut nepotrivit înainte ca nunta să poată avea loc. Această lucrare este numită marea strigare, o ultimă invitaţie făcută familiei omeneşti de a accepta neprihănirea lui Hristos în locul farmecelor lui Baal, un hristos multi-cultural amalgamând puzderia de zei adoraţi de religiile lumii.

Prin urmare, evenimentele finale nu se pot desfăşura dacă cele două lucrări descrise de Hristos nu se împlinesc: Predicarea evangheliei împărăţiei, şi pregătirea Miresei lui Hristos pentru nuntă.

Zilele pe care le trăim sunt o împlinire a profeţiei lui Daniel, când Dumnezeu ridică o împărăţie “fără ajutorul vreunei mâini” exact când regatele Europei se pregătesc să refacă visul lui Nebucadneţar fără să ţină seamă de tâlcuirea lui.

În această situaţie, vă daţi seama cât de contrariat este universul spectator observând cum membri marcanţi ai bisericii rămăşiţei invită poporul să se alăture religiei globale pe drumul batjocoririi scopului lui Dumnezeu din veacuri veşnice, hotărâți să îmbunătățească natura umană cu ajutorul tehnologiei, să „vindece Babilonul,” în limbajul profetic.

Deșertăciune și goană după vânt, căci omenirea nu poate fi ajutată fără „inul subțire, strălucitor și curat” pierdut în Eden și recuperat în Hristos.

***

...SERII VIDEO...

Cumpăna Precisă

MMA 2.0

Martor Ocular

Sanctuarul