Ellen G. White: Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis poporului Său o foarte preţioasă solie prin fraţii Waggoner şi Jones. Această solie urmăreşte să aducă mai proeminent în faţa lumii pe Mântuitorul răstignit, jertfa pentru păcatele întregii lumi... Ea invită poporul să primească neprihănirea lui Hristos... Aceasta este solia pe care Dumnezeu a ales-o să fie dată lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie proclamată cu voce tare şi însoţită de revărsarea Duhului Său în măsură bogată.1

Solia prezentată de A.T.Jones şi E.J.Waggoner este o solie de la Dumnezeu către biserica Laodicea.2

Nu avem nici o îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner în timp ce vorbea ieri... Întrebarea dumneavoastră este: “A trimis Dumnezeu adevărul? A ridicat Dumnezeu pe aceşti bărbaţi să proclame adevărul?” Eu răspund: Da! Dumnezeu a trimis pe aceşti bărbaţi să ne aducă adevărul, pe care nu l-am fi avut dacă Dumnezeu nu trimitea pe cineva cu el... Eu îl primesc, şi nu îndrăznesc să ridic mâna împotriva acestor persoane, ca şi împotriva lui Hristos, care trebuie recunoscut în mesagerii Săi. Noi am fost în încurcătură, şi am nutrit îndoieli, iar comunităţile noastre sunt gata să piară.3 - 1)TM 91,92; 2)Letter S24,1892; 3)Ms. 2, 1890.

Ellen G. White: Nu voi putea uita niciodată experienţa pe care am avut-o la Minneapolis, sau lucrurile care mi-au fost descoperite cu privire la spiritul care îi stăpânea pe oameni, la cuvintele rostite sau acţiunile întreprinse în ascultare de puterile răului... La acea întâlnire ei au fost însufleţiţi de un alt spirit, şi nu au înţeles că aceşti tineri au fost trimişi de Dumnezeu cu o solie pe care ei au tratat-o cu batjocură şi dispreţ, fără să priceapă că inteligenţele cereşti privesc la ei... Eu ştiu că atunci Duhul lui Dumnezeu a fost insultat.1

Religia care mărturiseşte neprihănirea prin credinţă a fost denunţată ca ducând la entuziasm şi fanatism; a fost dispreţuită, vorbită de rău, ridiculizată şi lepădată. Dar ea este principiul activ al dragostei împărtăşită de Duhul Sfânt.2

Tot universul a fost martor la tratamentul ruşinos la care a fost supus Isus Hristos, reprezentat de Duhul Sfânt. Dacă Hristos ar fi fost în mijlocul lor, ei L-ar fi tratat la fel cum L-au tratat şi iudeii.3

Scenele care au avut loc la acea întâlnire L-au făcut pe Dumnezeul cerului să-i fie ruşine să-i numească pe cei prezenţi fraţii Săi.4

Întâlnirea noastră se apropie de sfârşit, şi nu a fost făcută nici o mărturisire, nu s-a produs nici o deschidere ca Duhul lui Dumnezeu să poată veni. Eu m-am întrebat: Ce rost a avut întâlnirea noastră, şi de ce au trebuit să vină fraţii noştri aici, dacă prezenţa lor nu face decât să depărteze de popor pe Duhul lui Dumnezeu?5

În aceşti patruzeci şi cinci de ani de experienţă mi s-a arătat viaţa, caracterul şi istoria patriarhilor şi profeţilor care au fost trimişi la poporul lui Dumnezeu cu o solie, şi de fiecare dată Satana fabrica vreun raport mincinos, care să producă diferenţe de opinii sau să îndrepte interesul în altă parte, ca poporul să fie lipsit de binele pe care îl oferea Domnul. Tot aşa a fost în cazul acesta, când un spirit ferm, încăpăţânat şi aspru a luat inimile în stăpânire, iar cei care au cunoscut odată harul lui Dumnezeu, şi au simţit puterea lui înnoitoare, au fost amăgiţi, lucrând sub amăgire în tot timpul sesiunii; nu a trebuit decât o mică sămânţă de îndoială, care să găsească teren fertil în inimile celor care nu aveau o legătură vie cu Dumnezeu, ca aceste inimi să devină de piatră şi imposibil de impresionat. Pasiunile lor josnice au fost stârnite şi li s-a oferit ocazia să dea pe faţă spiritul de gloată.6 - 1)Lett.24,1892; 2)GCBull.7 feb.1893; 3)Stest.6,20; 4)Stest to RH Office p.16,17; 5)Ms.9, 1888; 6)Lett. 14, 12 mai 1889.

Ellen White: Când am afirmat în faţa fraţilor mei că aud pentru prima oară vederile fratelui Waggoner, unii nu m-au crezut. Am afirmat că am auzit adevăruri preţioase, la care pot răspunde cu toată inima mea, căci aceste adevăruri mari şi glorioase - neprihănirea lui Hristos şi jertfa Sa în favoarea omenirii - nu au fost oare imprimate în mintea mea de Duhul lui Dumnezeu? - 3 SM 173

Ellen G. White: Când Domnul a dat fraţilor mei povara proclamării acestei solii, eu m- am simţit nespus de recunoscătoare faţă de Dumnezeu, căci am ştiut că solia este pentru acest timp.1

Când fratele Waggoner a prezentat aceste idei la Minneapolis, a fost prima învăţătură clară la acest subiect, pe care am auzit-o de pe buze omeneşti, afară de discuţiile dintre mine şi soţul meu. Mi-am zis, eu pot vedea aşa clar deoarece Domnul mi le-a descoperit în viziune... şi când o altă persoană le-a prezentat, fiecare fibră a inimii mele a spus amin.2

Am călătorit din loc în loc, participând la adunări unde a fost prezentată solia neprihănirii lui Hristos. Am considerat un privilegiu să stau alături de fraţii mei şi să-mi dau mărturia în solia pentru acest timp.3 -1)3SM173; 2)Ms.5,1889; 3)RH 18 martie 1890.

Ellen G. White: Când mi-am exprimat poziţia în mod clar, mulţi nu m-au înţeles, şi au afirmat că sora White s-a schimbat; sora White este influenţată de Willie White (fiul ei) şi de fratele A.T. Jones. Bineînţeles că o astfel de afirmaţie, venind de pe buzele celor ce mă cunosc de ani de zile, care au crescut în solia îngerului al treilea şi au fost onoraţi de încrederea şi respectul poporului nostru, are influienţă. Am devenit subiectul remarcilor şi criticilor, dar nici unul dintre fraţii mei nu a venit să mă întrebe sau să îmi ceară vreo explicaţie. - 3SM 173

Ellen G. White: Am încercat cu stăruinţă să adunăm pe fraţii noştri pastori spre a ne ruga împreună, dar nu am reuşit decât de două sau de trei ori. Ei au ales să se adune separat, să discute şi să se roage fără noi. Se părea că nu mai există nici o şansă de a dărâma prejudecata lor fermă, nici o şansă de a înlătura neînţelegerile faţă de mine, de fiul meu, de A.T.Jones şi E.J.Waggoner. - 3SM 173

Ellen G. White: Am văzut că exista o remarcabilă orbire în mintea multora, şi ei nu înţelegeau unde este Duhul Domnului şi ce este experienţa creştină. Iar gândul că aceştia sunt cei care au răspunderea turmei lui Dumnezeu era dureros. 1

Ce putere ar trebui să avem de la Dumnezeu ca inimile de gheaţă, având doar o religie legalistă, să poată vedea lucrurile mai bune pregătite pentru ei - Hristos şi neprihănirea Lui! O solie dătătoare de viaţă este necesară spre a aduce la existenţă oasele uscate. 2

Dacă razelor de lumină care au strălucit la Minneapolis li se permitea să-şi exercite puterea convingătoare asupra celor care s-au opus ei, dacă toţi ar fi cedat şi şi-ar fi supus atunci voinţa Duhului lui Dumnezeu, ei ar fi primit cele mai bogate binecuvântări, l-ar fi dezamăgit pe vrăjmaş, şi ar fi stat ca nişte bărbaţi credincioşi, tare la datoria lor. Ar fi avut o experienţă bogată; dar eul a spus, Nu! Eul nu a vrut să fie zdrobit; eul a luptat pentru supremaţie, şi fiecare dintre aceste persoane vor fi testate din nou asupra aceloraşi puncte la care au eşuat atunci... 3

Unii au cultivat ură împotriva bărbaţilor pe care Dumnezeu i-a însărcinat să ducă lumii o solie specială. Ei au început la Minneapolis acestă lucrare satanică. Mai târziu, când au văzut şi au simţit demonstraţia Duhului Sfânt că solia este de la Dumnezeu, au urât-o şi mai mult, căci era o mărturie împotriva lor. 4

Ei nu au vrut nici să asculte şi nici să înţeleagă. De ce? Ca să nu fie convertiţi şi să fie obligaţi să recunoască că toate ideile lor erau greşite. Erau prea mândri să facă aşa, şi de aceea au persistat în lepădarea sfatului lui Dumnezeu şi în lepădarea dovezilor şi luminii pe care au avut-o. 5 - 1)3SM 171; 2)3SM 177; 3)Letter 19,1892; 4)TM 79,80; 5)Ms. 25,1890.

Ellen G. White: Domnul lucrează deseori aşa cum nu ne aşteptăm noi. El ne surprinde descoperindu-Şi puterea prin uneltele alegerii Sale, în timp ce trece pe lângă cei de la care ne aşteptăm noi să vină lumina. 1

Daţi-mi voie să spun că Domnul va proceda în această ultimă lucrare foarte diferit de ordinea firească a lucrurilor, şi pe o cale care va fi contrară planurilor omeneşti... Lucrătorii vor fi surprinşi de mijloacele simple pe care le va folosi El spre a îndeplini şi desăvârşi lucrarea Sa în neprihănire. 2

Acesta este pericolul care ameninţă biserica acum, ca planurile oamenilor să marcheze precis calea pe care vine Duhul Sfânt. Deşi ei nu recunosc acest lucru, unii au şi făcut aceasta. Şi deoarece Duhul Sfânt vine, nu ca să laude pe oameni sau să le întărească teoriile greşite, ci spre a mustra lumea de păcat, mulţi se depărtează de El.3

Unii au tratat Spiritul Sfânt ca pe un musafir nepoftit, refuzând să primească darul preţios, refuzând să-l recunoască, întorcându-i spatele şi condamnându-l ca fanatism... Lumina care urmează să lumineze tot pământul cu slava ei a fost respinsă şi, prin acţiunea propriilor noştri fraţi, a fost ţinută în mare măsură departe de lume. 4

Domnul va face în zilele noastre o lucrare pe care puţini o anticipează. El va ridica dintre noi oameni care sunt pregătiţi mai degrabă de ungerea Duhului Sfânt decât de instituţiile ştiinţifice. 5 - 1)GW 126; 2)TM 300; 3)TM 64; 4)The EGW 1888 Materials, 1575; 5) 5T 81.

Ellen G. White: Nimeni să nu se plângă de slujitorii Domnului care prezintă o solie venită din cer. Nu mai căutaţi greşeli la ei, spunând: “Sunt prea categorici, vorbesc prea dur.” S-ar putea să vorbească dur, dar oare nu este necesar? Dumnezeu va face să ţiuie urechile ascultătorilor, dacă ei nu vor dori să asculte vocea şi solia Sa. Pastori, nu dezonoraţi pe Dumnezeul vostru şi nu jigniţi Duhul Său cel Sfânt, făcând remarci asupra metodelor şi manierelor oamenilor pe care El îi alege. Domnul cunoaşte caracterul. El vede temperamentul oamenilor pe care i-a ales. El ştie că numai nişte oameni zeloşi, fermi, hotărâţi şi cu convingeri categorice vor vedea lucrarea aceasta în importanţa ei vitală, şi vor pune în mărturia lor aşa tărie şi hotărâre, încât vor dărâma barierele Satanei. 1

Cei pe care Dumnezeu i-a trimis cu solia Sa nu sunt decât oameni, dar care este caracterul soliei pe care o aduc ei? Îndrăzniţi voi să-i întoarceţi spatele, sau să trataţi cu uşurinţă avertizările, pentru că Dumnezeu nu s-a consultat cu voi? 2

Caracterul, motivele şi scopurile lucrătorilor pe care i-a trimis Dumnezeu au fost, şi vor continua să fie interpretate fals. Oamenii vor vâna cuvinte şi afirmaţii despre care ei presupun că sunt false, mărind şi falsificând aceste afirmaţii. Dar ce fel de lucrare fac aceşti spectatori? I-a aşezat Domnul pe scaunul de judecător, să condamne solia şi solii Săi? 3 - 1)TM 410,412,413; 2)RH 27 mai 1890; 3)The EGW 1888 Materials, 426.

Ellen G. White: Dumnezeu a dat hrană pentru popor la vreme potrivită, dar ei au refuzat- o deoarece nu venea pe calea şi în felul în care doreau ei. Fraţii Jones şi Waggoner au prezentat poporului lumină preţioasă, dar prejudecăţile şi necredinţa, gelozia şi bănuiala rea au blocat uşa inimilor lor, ca nimic să nu poată veni de la aceşti fraţi...Tot aşa a fost în trădarea, procesul şi răstignirea lui Isus, toate acestea au trecut prin faţa mea punct cu punct; spiritul satanic a luat controlul şi a influenţat cu putere inimile omeneşti, care s-au deschis îndoielilor, urii şi mâniei. Toate acestea predominau la acea sesiune...

Am fost dusă în casele unde erau cazaţi fraţii noştri, unde am văzut multă discuţie şi sentimente excitate, remarci aspre şi ascuţite. Slujitorii pe care i-a trimis Domnul erau caricaturizaţi, ridiculizaţi şi aşezaţi într-o lumină batjocoritoare. Comentariile... au trecut apoi la mine, iar lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat să o fac era tratată oricum, numai măgulitor nu. Numele lui Willie White era tratat cu uşurinţă, ridiculizat şi acuzat; la fel şi numele fraţilor Waggoner şi Jones...Voci pe care am fost surprinsă să le aud, se uneau în rebeliune... voci aspre, hotărâte să denunţe (pe sora White). Dintre toţi cei care se exprimau cu atâta cruzime, nici unul nu a venit la mine să întrebe dacă aceste afirmaţii şi presupuneri erau adevărate...

După ce am auzit aceste lucruri, inima mea a fost zdrobită. Niciodată nu mi-am imaginat ce încredere putem avea în cei care pretind că sunt prieteni, atunci când spiritul lui Satana găseşte intrare la inima lor. M-am gândit la criza viitoare, şi simţăminte pe care nu le pot exprima în cuvinte m-au înfrânt...”Fratele va da la moarte pe fratele său.” 1

Ar trebui să fim ultimii oameni din lume, ca să ne permitem, oricât de puţin, spiritul de persecuţie împotriva celor care poartă solia lui Dumnezeu către lume. Aceasta este trăsătura de caracter cea mai necreştinească care s-a manifestat printre noi de la Minneapolis încoace. Ea va fi văzută cândva în toată grozăvia ei, cu toată povara de nenorociri care a rezultat din ea. 2 - 1) Lett.14,1889; 2) GCBull. 1893, p.184.

Ellen G. White: Când am hotărât să părăsesc Minneapolis, îngerul Domnului a venit lângă mine şi a spus: “Nu este bine aşa; Dumnezeu are o lucrare pentru tine. Poporul repetă aici revolta lui Core, Datan şi Abiram. Eu te-am aşezat într-o poziţie potrivită, pe care cei ce nu sunt în lumină nu o vor înţelege; ei nu vor accepta mărturia ta; dar Eu voi fi cu tine; harul şi puterea Mea te vor susţine. Nu pe tine te dispreţuiesc ei, ci solia şi solii pe care Eu îi trimit poporului Meu. Ei au tratat cu batjocură cuvântul Domnului. Satana le-a orbit ochii şi le-a pervertit judecata; şi dacă ei nu se vor pocăi de păcatul lor – această nesfinţită aroganţă care Îl insultă pe Duhul lui Dumnezeu – vor păşi în întuneric. Dacă nu se pocăiesc, spre a putea fi convertiţi, şi astfel să-i pot vindeca, voi lua sfeşnicul de la locul lui. Vederea lor spirituală s-a întunecat. Ei nu doresc ca Dumnezeu să-Şi manifeste Spiritul şi puterea; căci ei au un spirit de batjocură şi dezgust faţă de cuvântul Meu. Uşurătatea, trivialitatea, ironiile şi glumele sunt practica lor zilnică. Ei nu şi-au pus inima să Mă caute. Ei merg în lumina propriilor scântei, şi, dacă nu se vor pocăi, vor zăcea în dureri. Aşa vorbeşte Domnul: Stai la postul datoriei tale, căci Eu sunt cu tine; nu te voi lăsa şi nu te voi părăsi.” Nu am îndrăznit să neglijez aceste cuvinte ale lui Dumnezeu.1

Am fost informată că în această situaţie nu este de nici un folos să se ia vreo decizie cu privire la puncte doctrinale, în stabilirea adevărului, sau să ne aşteptăm la un spirit de investigare corectă, deoarece se formase o confederaţie care împiedica orice schimbare de idei, puncte sau poziţii pe care le aveau, la fel cum au făcut iudeii. Multe alte lucruri mi- au fost spuse de Conducătorul meu, despre care nu am libertatea să scriu. Stăteam în pat doborâtă de un spirit de durere şi disperare şi, de asemenea, un spirit de puternică determinare să stau la postul datoriei mele până la încheierea sesiunii, iar apoi să aştept conducerea Spiritului lui Dumnezeu pe drumul pe care trebuie să-l urmez. 2 - 1) The EGW 1888 Materials, 1067; 2) Idem, 278

Ellen G. White: De-a lungul istoriei bisericii din toate secolele, şi în special în istoria bisericii AZŞ, noi avem exemple ale celor care au refuzat lumina pe care Dumnezeu a trimis-o prin agenţii Săi... Respingând solia pe care o trimite El, voi respingeţi pe Hristos. Făcând aşa, vă aşezaţi sub controlul prinţului întunericului... Dumnezeu a trimis poporului Său solii de lumină, care ar fi fost ca un medicament vindecător, dacă erau primite de ei; dar voi nu aţi primit lumina, ca şi bărbaţii din Nazaret. Voi v-aţi hotărât să lepădaţi lumina, voi aţi înălţat opiniile şi judecata voastră ca fiind mai valoroase decât judecata celor pe care Dumnezeu i-a făcut canale de lumină...

Dumnezeu v-a trimis o solie pe care doreşte să o primiţi, o solie de speranţă, lumină şi mângâiere pentru poporul Său. Nu este datoria voastră să alegeţi canalul prin care trebuie să vină ea. Domnul doreşte să vindece rănile oilor şi mieilor turmei Sale prin alifia cerească a adevărului că Hristos este neprihănirea noastră... Oile care trebuiesc hrănite sunt împrăştiate pe munţii lui Israel; ele mor de foame înghiţind teorii uscate... Chiar oamenii care trebuiau să fie în alertă spre a vedea nevoile poporului, ca să fie pregătită calea Domnului, au interceptat lumina trimisă de Dumnezeu poporului Său, şi au respins solia harului vindecător. Limbajul sufletului vostru a fost: “Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic.” - The EGW 1888 Materials, 389.

Ellen G. White: Sentimente asemănătoare au fost exprimate în zilele lui Hristos... Poporul se uita la conducătorii lui şi întreba: “Dacă acesta ar fi adevărul, nu ar şti preoţii şi mai marii noştri?” Sunt mulţi care depind de interpretarea şi explicarea pe care o dau învăţătorii religioşi... Când Domnul, plin de îndurare, ne trimite modul de a cunoaşte adevărul, iar noi refuzăm ocazia preţioasă şi suntem indiferenţi la solia Sa, noi insultăm pe Duhul lui Dumnezeu... Mulţi, care refuză solia pe care o trimite Domnul, caută cuie în care să-şi agaţe îndoielile, să găsească scuze pentru a respinge lumina care vine din cer. În faţa evidenţei clare, ei spun ca iudeii: “Arătaţi-ne o minune şi vom crede. Dacă aceşti soli au adevărul, de ce nu vindecă pe bolnavi?”

Aceste obiecţiuni îmi aduc aminte de ce se spunea despre Hristos... Cum pot oare fraţii noştri, care au avut în faţă istoria Domnului slavei, să îşi deschidă buzele să rostească cuvintele jignitoare ale ucigaşilor Domnului? I-a condus Domnul pe aceşti fraţi să spună aceste lucruri? Eu răspund, nu!... Este chiar în faţa noastră ziua când Satana va răspunde cererilor acestor îndoielnici, şi va prezenta numeroase minuni care să confirme credinţa celor care caută acest gen de dovadă... Când oamenii îşi închid ochii în faţa luminii pe care Dumnezeu o trimite, ei vor respinge cel mai clar adevăr şi vor crede cele mai nebuneşti erori... Dumnezeu a trimis poporului Său solie după solie, şi inima mea a fost zdrobită să văd pe cei despre care credeam că sunt învăţaţi şi conduşi de Dumnezeu, cum cad sub puterea fermecată a duşmanului, care i-a făcut să respingă adevărul prezent. – The EGW 1888 Materials, 388-428.

Ellen G. White: Sunt mulţi care au auzit solia pentru acest timp şi au văzut rezultatele ei, dar de teamă ca unii să nu ia poziţii extreme, şi astfel să apară printre noi fanatismul, au permis imaginaţiei lor să creeze multe obstacole care să împiedice înaintarea lucrării, şi au prezentat şi altora aceste dificultăţi prin discursuri lungi asupra pericolelor acceptării doctrinei. Ei au încercat să contracareze influenţa soliei adevărului. Să ne imaginăm că ei ar avea succes în eforturile lor; care ar fi urmarea? Solia pentru trezirea unei biserici încropite ar înceta, iar mărturia care înalţă neprihănirea lui Hristos ar fi adusă la tăcere. Să ne imaginăm că lucrarea ar fi dată în mâinile acestor oponenţi şi căutători de greşeli, şi li s-ar permite să dea bisericii doctrina şi lucrarea pe care ar dori-o ei. Ar prezenta ei ceva mai bun decât a trimis Domnul poporului Său prin agenţii Săi aleşi? - The EGW 1888 Materials, 388-428.

Ellen G. White: Cel mai greu lucru din lume este să convingi pe cineva care nu vrea să fie convins. Ei se trag înapoi, sperând şi rugându-se ca cei pe care i-a trimis Domnul să nu aibă succes, căci dacă purtătorii de poveri ar avea succes, aceasta ar dovedi că cei care s-au împotrivit sunt greşiţi. Când oamenii îşi deschid inimile necredinţei, ei le deschid marelui amăgitor, acuzatorul fraţilor. În faţa glorioasei lumini a adevărului ieşit de la Dumnezeu, în faţa dovezii copleşitoare că lucrarea pentru acest timp este poruncită de cer, să nu vă împietriţi inimile, cerând alte dovezi, zicând, “Arătaţi-ne o minune.” Este un păcat îngrozitor în ochii lui Dumnezeu ca oamenii să se aşeze între popor şi solia pe care El vrea să le-o trimită, aşa cum fac unii dintre fraţii noştri acum. Sunt unii care, ca şi iudeii, încearcă imposibilul ca să facă fără efect solia lui Dumnezeu. Aceştia care se îndoiesc ar trebui ori să primească lumina adevărului pentru acest timp, ori să se dea la o parte din drum, ca alţii să aibă ocazia să primească adevărul... Cei care trăiesc chiar înainte de a doua venire a lui Hristos pot aştepta o bogată măsură a Spiritului Sfânt, dar dacă... Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, unii dintre conducătorii noştri vor merge pe aceeaşi cale în lepădarea soliei, ca iudeii din timpul lui Hristos. – The EGW 1888 Materials, 388-488.

Ellen G. White: Cred fără nicio îndoială că Dumnezeu a trimis adevăr preţios la timpul potrivit prin fraţii Waggoner şi Jones. Îi prezint eu pe aceştia ca fiind infailibili? Spun eu că ei nu vor face o afirmaţie, sau vor prezenta idei care nu pot fi puse în discuţie, sau care nu pot fi eronate? Spun eu aşa ceva? Nu, nu spun aşa ceva. Nu spun aşa ceva despre niciun om de pe pământ. Dar eu spun că Dumnezeu a trimis lumină, şi este cazul să fiţi atenţi cum o trataţi. – The EGW 1888 Materials, 565.

Ellen G. White: Este foarte posibil ca fraţii Jones şi Waggoner să fie doborâţi de ispitele vrăşmaşului; însă dacă vor fi, aceasta nu va dovedi că ei nu au avut o solie de la Dumnezeu sau că lucrarea pe care au făcut-o a fost o greşeală. Dar dacă se va întâmpla aşa, câţi vor adopta această poziţie şi vor intra într-o amăgire fatală, pentru că nu sunt sub controlul Duhului Sfânt... Aceasta este chiar poziţia pe care o vor lua mulţi dacă unul dintre aceşti oameni ar cădea, şi mă rog ca aceşti oameni, asupra cărora Dumnezeu a pus sarcina unei lucrări solemne, să fie capabili să dea trâmbiţei un sunet clar şi să onoreze pe Dumnezeu la fiecare pas, şi astfel calea lor să crească în lumină din ce în ce mai mult până la sfârşitul timpului - Letter S24, 1892.

Ellen G. White: Nu inspiraţia divină îi conduce pe oameni să fie suspicioşi, să vâneze greşeli pe care să le folosească pentru a dovedi că fraţii care interpretează Scriptura într- un mod diferit de al lor, nu sunt sănătoşi în credinţă. Există pericolul ca acest fel de a acţiona să producă exact rezultatul scontat; şi în mare măsură vina este a acelor vânători de greşeli...

Opoziţia din mijlocul nostru a impus asupra solilor lui Dumnezeu o povară grea şi chinuitoare; căci ei au fost obligaţi să suporte dificultăţi şi obstacole care nici nu trebuiau să existe... Dragostea şi încrederea constituie o forţă morală care ar fi unit comunităţile noastre şi ar fi asigurat armonie în acţiune; dar răceala şi neîncrederea au adus dezbinarea care ne-a epuizat puterea - Letter, 6 ianuarie, 1893; GCB 1893, pp. 419-421.

Ellen G. White: Marea strigare a îngerului al treilea a şi început în descoperirea neprihănirii lui Hristos, Mântuitorul iertător de păcate. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul. 1

Am primit scrisori în care eram întrebată dacă solia îndreptăţirii prin credinţă este solia îngerului al treilea, iar eu am răspuns: “Este cu adevărat solia îngerului al treilea.” 2 - 1)RH 22 nov. 1892; 2)RH 1 aprilie 1890.

Ellen G. White: Dumnezeu plănuise să lucreze cu putere prin Duhul Său la acea întâlnire de la Minneapolis, pentru toţi cei care vor renunţa la calea şi voinţa lor. El ar fi făcut din acea ocazie o foarte preţioasă şcoală pentru cei ce s-ar fi lăsat învăţaţi. Oricât ar fi fost ei de slabi şi nedesăvârşiţi, dacă îşi dădeau seama de slăbiciunea şi ignoranţa lor spirituală, ei ar fi primit putere şi iluminare divină. În acel timp de perplexitate, dacă, în loc de glume, jigniri şi insulte, ar fi fost rugăciune fierbinte şi efort de a promova armonia şi unitatea, ar fi fost câştigate biruinţe foarte preţioase, ceea ce ar fi plasat lucrarea cu mulţi ani înainte şi ar fi salvat multe suflete. Dar, pentru că s-a acţionat după aranjamentele lui Satana şi s-au manifestat trăsăturile lui de caracter, a făcut ca înregistrarea din cărţile cereşti să sune astfel: "Nedemni de încredere când sunt în joc interese majore." - The EGW 1888 Materials, 1229.

Ellen G. White: Niciodată nu am trecut printr-o asemenea scenă de conflict, prin asemenea atitudine determinată de împotrivire faţă de adevăr – faţă de lumina pe care Domnul a binevoit să mi-o dea – aşa cum s-a întâmplat de la Minneapolis încoace. De nenumărate ori am simţit nevoia să mă despart definitiv de acest element împotrivitor, dar de fiecare dată Domnul mi-a făcut cunoscut că trebuie să stau la postul datoriei mele şi că El va fi alături de mine” - The EGW 1888 Materials, 620.

Ellen G. White: Domnul nu a fost amestecat în plecarea noastră din America. Domnul nu mi-a descoperit că a fost voia Sa ca eu să părăsesc Battle Creek. Domnul nu a plănuit aceasta, dar v-a lăsat pe toţi să acţionaţi după propria voastră imaginaţie. Domnul ar fi dorit ca Willie C. White, mama sa şi colaboratorii ei să rămână în America. Era nevoie de noi în inima lucrării, şi dacă percepţia voastră spirituală ar fi recunoscut situaţia adevărată, nu aţi fi fost niciodată de acord cu mişcarea pe care aţi făcut-o. Dar Domnul citeşte inimile tuturor. Dorinţa voastră de a ne vedea plecaţi era aşa de mare, încât Domnul a permis ca acel lucru să aibă loc. Aceia care erau obosiţi de mărturii au fost lăsaţi fără persoanele care le purtau. Îndepărtarea noastră din Battle Creek urmărea să lase pe oameni să aibă propriile dorinţe şi căi, pe care le considerau superioare căii Domnului. Rezultatul este în faţa voastră. Dacă v-aţi fi aflat pe o poziţie corectă, această hotărâre nu s-ar fi luat atunci. Domnul ar fi lucrat pentru Australia prin alte mijloace, şi o influenţă puternică ar fi fost menţinută la Battle Creek, marea inimă a lucrării.

Am fi stat acolo umăr la umăr, construind o atmosferă sănătoasă care să fie simţită în toate conferinţele noastre. Nu Domnul a conceput acest plan. N-am primit nicio rază de lumină pentru a părăsi America. Dar când Domnul mi-a prezentat problema aşa cum era în realitate, eu nu am spus nimănui acest lucru, deoarece ştiam că nimeni nu va putea înţelege problema în toate implicaţiile ei. Când am plecat, mulţi au răsuflat uşuraţi, dar Domnul a fost întristat, deoarece El hotărâse ca noi să stăm la cârma maşinăriei de la Battle Creek - Letter 127 to O.A.Olsen, 1896; The EGW 1888 Materials, 1622.

Ellen G. White: Adevărurile soliei îngerului al treilea au fost prezentate de unii ca o teorie uscată; dar această solie trebuie să Îl prezinte pe Hristos cel Viu. El trebuie să fie descoperit ca Cel dintâi şi Cel de pe urmă, ca Lăstarul din rădăcina lui David, ca Luceafărul strălucitor al dimineţii. Prin această solie, caracterul lui Dumnezeu în Hristos trebuie prezentat lumii. -6T20

Ellen G. White: Domnul hotărâse ca soliile de avertizare şi instruire, oferite poporului Său prin Duhul, să ajungă peste tot. Dar influenţa care a rezultat din opoziţia faţă de lumina şi adevărul de la Minneapolis a tins să facă fără efect lumina pe care a dat-o Dumnezeu poporului Său prin Mărturii. – The EGW 1888 Materials, 1129.

Ellen G. White: Refuzul de a renunţa la păreri preconcepute şi de a accepta acest adevăr se află în mare parte la baza opoziţiei manifestate la Minneapolis faţă de solia Domnului transmisă prin fraţii Waggoner şi Jones. Prin stârnirea acelei opoziţii, Satana a reuşit în mare măsură să îndepărteze de la poporul nostru puterea specială a Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu dorea să le-o împărtăşească. Vrăjmaşul i-a împiedicat să obţină eficienţa pe care ar fi putut să o aibă în comunicarea adevărului către lume, aşa cum l-au proclamat apostolii în ziua cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze întreg pământul cu slava ei a fost respinsă şi, prin acţiunea propriilor noştri fraţi, a fost într-o mare măsură ţinută departe de lume.

Legea celor zece porunci nu trebuie privită atât de mult sub aspectul ei prohibitiv, cât sub aspectul îndurării. Restricţiile impuse de ea sunt garanţia sigură a fericirii în ascultare. De îndată ce este primită în Hristos, ea lucrează în noi acea curăţire a caracterului care ne va aduce bucurie de-a lungul veşniciei. Pentru cel ascultător ea este un zid de protecţie. Noi privim în ea bunătatea lui Dumnezeu, care prin descoperirea înaintea oamenilor a principiilor neschimbătoare ale neprihănirii, urmăreşte să-i protejeze de relele care rezultă din călcarea Legii.

Noi nu trebuie să-L privim pe Dumnezeu ca aşteptând să-l pedepsească pe păcătos pentru păcatul său. Păcătosul aduce el însuşi pedeapsa asupra lui. Propriile lui acţiuni declanşează o suită de circumstanţe care produc un rezultat sigur. Fiecare călcare a Legii se întoarce împotriva păcătosului, lucrează în el o schimbare a caracterului şi-l determină să păcătuiască din nou cu mai multă uşurinţă. Alegând să păcătuiască, oamenii se despart de Dumnezeu, se desprind de sursa binecuvântării, şi rezultatul sigur este ruina şi moartea.

Legea este o exprimare a gândului lui Dumnezeu; când o primim în Hristos, ea devine gândul nostru; ea ne ridică deasupra dorinţelor şi înclinaţiilor fireşti, deasupra ispitelor care conduc la păcat. „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nici o nenorocire” - nimic nu-i face să se poticnească. - The EGW 1888 Materials, 1574.

Ellen G. White: Credeţi că eu, la fel ca cei zece leproşi, voi păstra linişte şi nu îmi voi ridica glasul să proclam neprihănirea lui Hristos, să Îl laud şi să-L slăvesc? Încerc să vă prezint şi vouă aceste lucruri, ca să puteţi vedea şi voi dovezile pe care le văd eu, dar se pare că vorbele mele dispar în aer. Cât timp va dura această stare? Cât timp se vor menţine bărbaţii din inima lucrării împotriva lui Dumnezeu? Cât timp îi va mai susţine poporul de aici în această poziţie? Fraţilor, daţi-vă la o parte din drum! Luaţi mâinile de pe chivotul Domnului, şi lăsaţi ca Duhul Sfânt să vină şi să lucreze cu mare putere. Sunt decisă să stau tare la postul datoriei mele. Poate voi cădea, la fel cum a căzut soţul meu, dar trebuie să fac o lucrare pentru Dumnezeu. Trebuie să fac o lucrare pentru veşnicie. - The EGW 1888 Materials, 536-544 – 3 feb 1890).

Ellen G. White: Prejudecăţile şi opiniile care au predominat la Minneapolis n-au dispărut nicidecum; seminţele semănate acolo sunt gata să răsară la viaţă şi să dea o recoltă bogată. Vârfurile au fost tăiate, dar rădăcinile nu au fost niciodată smulse, iar ele continuă să otrăvească judecata, să pervertească percepţia şi să orbească înţelegerea celor care vin în contact cu solia şi solii... Necredinţa şi-a făcut drum în rândurile noastre... Religia multora dintre noi va fi religia Israelului apostaziat, pentru că ei ţin la calea lor şi uită calea Domnului. Adevărata religie, singura religie a Bibliei, care propovăduieşte iertarea doar prin meritele unui Mântuitor răstignit şi înviat, care mărturiseşte neprihănirea prin credinţă în Fiul lui Dumnezeu, a fost dispreţuită, vorbită de rău, ridiculizată şi lepădată... Ce viitor ne aşteaptă, dacă nu reuşim să ajungem la unitatea credinţei? 1

În manifestarea puterii care va lumina pământul cu slava ei, oamenii vor vedea ceva care, în orbirea lor, li se va părea periculos, care le va trezi temeri, şi se vor aşeza împotriva ei. Deoarece Domnul nu lucrează conform cu ideile şi aşteptările lor, ei se vor opune lucrării. 2

Solia îngerului al treilea nu va fi înţeleasă. Lumina care va lumina tot pământul cu slava ei va fi numită lumină falsă de cei care refuză să înainteze în slava ei crescândă. 3 - 1)TM 467.468; 2)RH Extra 22 dec.,1890; 3)RH 27 mai 1890

Ellen G. White: Lumina străluceşte; ea nu va fi, şi nu poate să fie eclipsată. Ea va continua să strălucească tot mai puternic până în ziua aceea mare; dar cei care îşi închid ochii să nu o vadă, urechile să nu o audă, şi îşi împietresc inimile ca să nu primească razele de lumină ale cerului, vor fi lăsaţi să meargă în întuneric; iar cel care merge în întuneric nu ştie încotro se îndreaptă. El crede că merge pe cărări sigure, deşi se amăgeşte singur. – The EGW 1888 Materials, 1142.

Ellen G. White: Ca ambasadori ai lui Hristos, ei trebuie să cerceteze Scripturile spre a descoperi adevărurile ascunse sub gunoiul erorilor; şi fiecare rază de lumină descoperită trebuie comunicată altora. Un singur interes va predomina, un singur subiect le va înghiţi pe toate celelalte – Domnul, neprihănirea noastră. 1

Solia neprihănirii lui Hristos trebuie să răsune de la un capăt la altul al pământului, pregătind calea Domnului. Aceasta este slava lui Dumnezeu care încheie lucrarea îngerului al treilea. 2 - 1) SD 259; 2) GCB, 1893.