Totul este gata...
Articole

„Rădăcinile nu au fost smulse...”

13 mai 2004 - gc

Articol

 

Sora White spunea că spiritul de opoziţie împotriva soliei de adevăr prezent pentru generaţia noastră nu a fost stârpit, spirit care otrăveşte judecata celor ce sunt confruntaţi cu solia „foarte preţioasă.” Ascultați:

„Prejudecățile și opiniile care au predominat la Minneapolis n-au dispărut nicidecum; semințele semănate acolo sunt gata să răsară la viață și să dea o recoltă bogată. Vârfurile au fost tăiate, dar rădăcinile nu au fost niciodată smulse, iar ele continuă să otrăvească judecata, să pervertească percepția și să orbească înțelegerea celor care vin în contact cu solia și solii” (TM 467).

Cum se face că din 1888 şi până în ziua de astăzi nici o generaţie nu a reuşit să smulgă rădăcinile? Cum se face că, deşi vârfurile acestei buruieni ameţitoare sunt tunse regulat, rădăcinile sunt udate cu rigoare academică prin mii de volume, lucrări de diplomă şi articole în revistele bisericii? Ce duh tulburat ne împinge la această agricultură dementă? Cum este posibil să tolerăm otrăvirea sistematică a generaţiilor de pastori tineri în şcolile şi universităţile denominaţionale? Ce orbire colectivă ne împiedică să vedem că ura împotriva soliei îngerului al treilea a devenit drogul preferat al generaţiei noastre, drog vândut pe la toate colţurile uliţelor cetăţii şi servit sistematic de la amvoanele noastre?

Unde s-a mai pomenit, în istoria unei naţiuni, să sărbătoreşti cu mare pompă centenarul unui eveniment măreţ, şi în acelaşi timp să batjocoreşti eroii acelui eveniment şi solia lor? În 1988 biserica a sărbătorit cu mare fast împlinirea a 100 de ani de la „epocala” sesiune din 1888. Mai ştiţi vreo sesiune a CG sărbătorită astfel? Cum se face că socotim sesiunea din 1888 ca fiind epocală, şi în acelaşi timp batjocorim solia şi solii care au făcut-o epocală? Sau, fără să ştim noi, sărbătorirea este un elogiu adus biruinţei măreţe pe care Satana a obţinut-o, împiedicând lumina să ajungă la poporul lui Dumnezeu?

Rădăcinile nu sunt smulse. Care să fie misterul? Doresc teologii noştri să perpetueze „tratamentul ruşinos la care a fost supus Isus Hristos” la acea sesiune? Au ei o dorinţă secretă să-L trateze pe Hristos şi astăzi ca în 1888? Dumnezeu spune că „dacă Hristos ar fi fost în mijlocul lor, ei L-ar fi tratat la fel cum L-au tratat şi iudeii.” Vor ei să prelungească şi astăzi ruşinea scenelor de la Minneapolis, care „L-au făcut pe Dumnezeul cerului să-I fie ruşine să-i numească pe cei prezenţi fraţii Săi”?

Cum este posibil ca în 2004, prin campusurile universităţilor adventiste să se repete, nedetectat şi eficient, „spiritul satanic” care „a luat controlul şi a influenţat cu putere inimile omeneşti, care s-au deschis îndoielilor, urii şi mâniei. Toate acestea predominau la acea sesiune...” De ce oare prin dormitoarele seminarelor adventiste „slujitorii pe care i-a trimis Domnul” sunt şi azi „caricaturizaţi, ridiculizaţi şi aşezaţi într-o lumină batjocoritoare”? Serva Domnului a fost uluită de toate aceste reacţii uluitoare: „Niciodată nu mi-am imaginat ce încredere putem avea în cei care pretind că sunt prieteni, atunci când spiritul lui Satana găseşte intrare la inima lor. M-am gândit la criza viitoare, şi simţăminte pe care nu le pot exprima în cuvinte m-au înfrânt... ‚Fratele va da la moarte pe fratele său.’”

„Criza viitoare” despre care vorbea dânsa atunci este chiar criza pe care o trăim noi astăzi, în care şi tu eşti parte. Ce poziţie ai luat? Te simţi bine alături de batjocoritorii soliei lui Dumnezeu? Vrei să mai lungeşti cu o generaţie umilirea lui Hristos? Simţi nevoia să celebrezi alături de cei mari biruinţa epocală a lui Satana din 1888? Ai luat şi tu pietre în mână contra solilor lui Dumnezeu cu acreditare divină?

„Ar trebui să fim ultimii oameni din lume ca să ne permitem, oricât de puţin, spiritul de persecuţie împotriva celor care poartă solia lui Dumnezeu către lume. Aceasta este trăsătura de caracter cea mai necreştinească care s- a manifestat printre noi de la Minneapolis încoace. Ea va fi văzută cândva în toată grozăvia ei, cu toată povara de nenorociri care a rezultat din ea” (GCB 1893 184).

Vezi tu grozăvia acestui comportament care a făcut din poporul nostru „ultimii oameni din lume” şi povara de nenorociri care a rezultat din el? Dacă nu, aceasta poate fi o ultimă ocazie pierdută de a smulge rădăcinile blestematei buruieni care otrăveşte comunitatea adventă.

Copyright