Totul este gata...
Articole

Pedeapsă, judecată, tortură, dreptate

18 ianuarie 2007 - gc

Articol

De ce se află unii în interiorul Noului Ierusalim, iar alţii, în afara lui, se pregătesc de război sub comanda lui Satana?

De ce mari păcătoşi, precum David şi Solomon, stau pe zidurile Cetăţii Sfinte în pacea şi armonia divină a Împărăţiei lui Hristos, pe când alţi mari păcătoşi urmează să plătească teribil pentru păcatele lor, fiind ţinuţi în viaţă intenţionat, ca să nu moară înainte de plata tuturor datoriilor? Nu este normal ca fiecare păcătos să plătească pentru păcatul lui, dacă dreptatea este legată la ochi?

Răspunsul teologiei creştine la aceste întrebări pare acceptabil: Unii au primit oferta de har a lui Hristos, pe când ceilalţi au refuzat-o.

Să analizăm două exemple cunoscute, spre a elucida acest caz.

Nicu, odrasla precoce a cuplului Ceauşescu avea o plăcere mai specială, aflat pe litoral. Dacă o femeie foarte frumoasă de pe stradă îl stimula cumva, el aplica o soluţie sigură de a o aduce în patul lui. La un semn, doi ofiţeri din garda personală se apropiau de doamna, care auzea refrenul înfiorător pentru mulţi români: “Sunt ofiţerul X de la Direcţia 5 a Securităţii statului, vă rog să mă urmaţi.”

Pe când maşina Securităţii demara în trombă, creierul femeii lua foc, rulând cu viteză maximă filmul vieţii ei recente. Trebuie să fie ceva grav, căci altfel era căutată de Miliţie, nu de Securitate. Dar ce? Nu-şi aducea aminte de nimic. Poate familia a făcut ceva, soţul, socrii, sau cumnata din Germania? În sfârşit, maşina intră într-o incintă, dar nu pare sediul Securităţii, ci o vilă luxoasă de pe malul mării. Este condusă într-o încăpere largă, unde i se spune să ia loc şi să aştepte, căci “şeful” va veni imediat. În câteva minute, care i se par o veşnicie, un tânăr zvelt şi elegant intră în încăpere şi se prezintă. Stupoare! Este fiul preşedintelui ţării. Iar el îi spune zâmbitor că prezenţa ei acolo nu are nicio legătură cu Securitatea. A fost invitată deoarece el, moştenitorul tronului, este extaziat de frumuseţea şi personalitatea ei.

Eliberată brusc de teroarea cumplită, femeia se relaxează, deşi înţelege pentru ce a fost adusă acolo. Dar ce şanse ar avea să se împotrivească? Şi dacă s-ar împotrivi, ce ar realiza? Oricum, va fi violată; iar după aceea, cui ar putea să povestească ce i s-a întâmplat? Cine ar crede ce spune ea? Ce tribunal ar accepta să judece un astfel de caz? Aşa că se consolează cu soarta crudă şi cedează.

David, împăratul lui Israel, stă pe terasa palatului şi se gândeşte la mersul războiului împotriva amoniţilor, când vede ceva încântător. Nu departe de palat, într-o locuinţă a administraţiei, o femeie foarte frumoasă face baie. David află de la serviciul secret că femeia este nevasta unui ofiţer al regatului, convertit la iudaism dintre hetiţi, pe nume Urie, care momentan este pe front. La fel ca Nicu, David trimite doi ofiţeri să o aresteze, iar acţiunea se termină în patul împăratului.

Dar situaţia se agravează repede, căci la Ierusalim nu existau clinici pentru avort. David primeşte mesajul cumplit că femeia este însărcinată. Cum să facă? Imediat găseşte soluţia salvatoare. Cere lui Ioab să trimită pe Urie cu informaţii despre soarta războiului. David ascultă raportul, apoi oferă ofiţerului loial o zi de permisie, în speranţa că dorul de familie va şterge fapta lui reprobabilă. Dar planul nu merge, căci Urie, loial ordinelor militare şi cauzei poporului sfânt, nu poate dormi acasă când oastea sfântă şi chivotul legământului sunt în tabără. Acolo unde ar fi trebuit să fie şi împăratul, dacă îi păsa de soarta luptei.

Exasperat, împăratul îl cheamă din nou, a doua zi, şi-l tratează cu mâncare şi băuturi fine, dar Urie nici beat nu se lasă convins de sfatul împăratului de a merge să-şi vadă soţia iubită. Loialitatea aceasta l-a costat viaţa. La propunerea lui David, Ioab ordonă o ambuscadă, iar Urie este omorât de amoniţi.

Acum, David se află în Cetatea Sfântă, iar Nicu Ceauşescu afară, aşteptând să fie torturat o anumită perioadă de timp spre a plăti pentru modul lui de viaţă. Iar Urie întreabă dacă aceasta este dreptatea divină:
“Doamne, David mi-a violat soţia iar pe mine m-a omorât să scape de consecinţe. Acum îl văd aici, şi mă întreb de ce nu este şi el afară, alături de Nicu, să plătească amândoi pentru păcatele lor? Poţi să mă lămureşti cum funcţionează dreptatea divină?”

După mentalitatea multor teologi ai bisericii, răspunsul ar fi acesta: “Dragă Urie, îţi înţeleg supărarea, dar David a acceptat oferta Mea de har, a recunoscut că a greşit, s-a pocăit, aşa că Eu l-am acoperit cu neprihănirea Mea şi i-am oferit viaţa veşnică.”

La un asemenea răspuns, confuzia lui Urie mai mult s-ar adânci decât să se risipească: “Prin urmare, aici nu este vorba strict de păcate şi pedepse, ci de loialitatea pentru două tabere. David a trecut de partea Ta, şi n-a mai trebuit să plătească pentru păcatele lui. Nicu a refuzat oferta, iar acum plăteşte aspru, chinuindu-se în foc zile întregi. Hmmm… Deci legea nu este despre păcate şi fărădelegi, despre faptă şi răsplată, ci despre abilitatea de a sări în tabăra câştigătoare la timp.”

Această concepţie este larg răspândită în biserica noastră, şi este magistral exemplificată în declaraţia unui frate cu răspundere din biserica noastră naţională: “Dumnezeu are dreptul să pedepsească, a pedepsit şi va pedepsi până la exterminare pe toţi cei care nu acceptă oferta mântuitoare prin Isus Hristos.” Ea spulberă orice noţiune de dreptate, prezentând pedeapsa nu ca pe o consecinţă firească a păcatului, a călcării legii, a despărţirii de sursa vieţii, ci ca pe o ofensă adusă Mântuitorului, prin refuzul de a trece de partea Sa în marea controversă.

Domnul Hristos este făcut să pară că spune păcătosului din afara zidurilor Cetăţii Sfinte – lui Nicu, dacă vreţi: “Nu te pedepsesc pentru călcarea legii, pentru multele păcate pe care le-ai comis toată viaţa, pentru desfrâu, viol, tortură psihică, minciună şi crimă. Te pedepsesc pentru că M-ai refuzat, şi l-ai ales pe vrăjmaşul Meu de moarte. Dacă Mă primeai pe Mine, îţi iertam păcatele şi scăpai.”

Aici este vorba clar de răzbunare şi nicidecum de dreptate. Când n-are de-a face cu călcarea legii, ci doar cu obrăznicia de a alege greşit, pedeapsa nu este decât răzbunare şi nimic altceva.

Slavă Domnului, neprihănirea lui Hristos ne-a învăţat că Mântuitorul va răspunde întrebării lui Urie cu totul diferit:

“Prietene, ce se va întâmpla afară în curând nu este pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor. Tatăl nostru a luat asupra Sa “pedeapsa care vă dă pacea,” atât vouă cât şi celor de afară, printr-o singură acţiune, atunci când Mielul lui Dumnezeu s-a interpus între păcat şi consecinţa lui firească, moartea. Atunci s-a anulat puterea păcatului, iar legea a fost satisfăcută. Pentru toţi, fără excepţie. Dar fiecare a fost lăsat liber să decidă dacă apreciază sau respinge măsura salvatoare a cerului. Iar Noi nu putem forţa pe nimeni să intre în Împărăţie. Cei de afară s-au împotrivit cu disperare Medicamentului salvator toată viaţa lor. Noi le-am respectat alegerea. Acum i-am chemat la viaţă spre a le arăta că nu Noi i-am pedepsit, ci propria lor viaţă de păcat. Şi vei observa imediat că Eu şi Tatăl nu vom face nimănui niciun rău, deoarece sacrificiul Nostru a iertat pe oricine pentru orice. Cei de afară sunt iertaţi de Noi, dar nu au dorit să fie vindecaţi. Acum, dacă i-am iertat, nu-i putem pedepsi. Aceasta nu înseamnă că putem să-i împiedicăm să se pedepsească singuri. Şi vei vedea imediat că ei se pedepsesc singuri, se omoară unii pe alţii, conform principiului de neclintit: ‘Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta.’ Doar o clipă, şi vei vedea consecinţa firească a păcatului asupra celor care nu au apreciat căile neprihănirii.”

Urie ascultă cu atenţie, şi se pregăteşte să urmărească fapte care să susţină cuvintele Împăratului. Vrea să vadă dacă este vorba despre răzbunare sau dreptate, despre tortură sau consecinţa firească a păcatului.

Va fi vindecat sufletul lui? Dacă da, îl va îmbrăţişa pe David cu toată dragostea. Dacă nu, sămânţa păcatului, urii şi rebeliunii se va întinde ca o otravă de-a lungul veşniciei, transformând universul într-o puşcărie sumbră, într-un gulag etern, de unde nu există scăpare.

Copyright