24 ianuarie 2009 - gc
În articolul Brinsmead contează am vorbit despre protestul adresat CG de către pastorii misionari Robert Wieland și Donald Short, în timpul sesiunii Conferinței Generale din 1950, chiar înainte ca biserica să înceapă negocierile cu evanghelicii Martin-Barnhouse. Deși episodul este descris în cartea lor, 1888 Re-Examined, textul acelui protest nu este prezentat acolo, iar unii cititori au dorit să vadă care erau exact temerile fraților Wieland și Short.
De aceea publicăm astăzi textul acelui protest. Nu mai insist asupra contextului, el fiind analizat în articolul citat mai sus. Vreau doar să subliniez că accentul protestului lor este pus pe o subtilă închinare la Baal, deși putem fi sincer convinși că ne închinăm lui Hristos.
„Stimaţi fraţi
În această zi de post şi rugăciune, noi, ca popor, trebuie să căutăm nu pe dumnezeul Ecronului, ci pe Dumnezeul adevărului, autorul şi desăvârşitorul credinţei noastre. Cuvântul mişcător rostit aseară de preşedinte, care ne chema să păstrăm credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna şi să luăm poziţie în apărarea ei, prezintă o provocare. În lumina acestei viziuni, este imperativ ca noi să ştim exact ce anume să păstrăm, căci este evident astăzi că în mijlocul nostru ca popor există mare confuzie.
Această confuzie s-a putut vedea în “predicarea lui Hristos” care ni s-a oferit mereu la adunările Asociaţiei Pastorale din ultimele patru zile. Intenţia era ca aceste adunări să pregătească scena pentru o mare redeşteptare în poporul lui Dumnezeu la această sesiune a Conferinţei Generale. Această “predicare a lui Hristos,” aşa cum se aşteaptă susţinătorii ei, urmează să aducă o mare mişcare de reformă printre pastorii adventişti din lumea întreagă.
Nimeni, nici măcar pentru o clipă, nu poate dispreţui predicarea adevăratului Hristos ca fiind centrul şi temelia soliei celor trei îngeri. Cu toate acestea, în confuzia prezentă s-a putut vedea că mult din această aşa zisă “predicare a lui Hristos” nu a fost în realitate decât o predicare împotriva lui Hristos. Acest lucru afectează vital rezultatul acestei sesiuni a Conferinţei Generale. O asemenea luare de poziţie faţă de Comitetul Conferinţei Generale pare fantastică. Dar biserica din ultimele zile trebuie să se aştepte la lucruri uimitoare…
În predicile şi luările de cuvânt ale ultimelor patru zile nu s-a făcut nicio deosebire clară între Hristosul Adventismului de Ziua a Şaptea şi acest hristos fals. Deşi cu buzele s-a plătit un tribut predicării doctrinelor noastre specifice, ele au fost deschis şi în repetate rânduri batjocorite ca fiind secundare, acest “Hristos” fiind considerat primordial. În acest fel, un misticism vag infiltrează adventismul de ziua a şaptea. Dus la concluzia lui logică, el nu poate să producă decât un gen mincinos de “experienţă creştină,” calculată să amăgească şi pe cei aleşi, dar care nu va grăbi încheierea lucrării care ne-a fost încredinţată. Este o copie modernă a chemării lui Israel în pustie de a se întoarce în Egipt. Nu consideraţi că această problemă, stimaţi fraţi conducători, ar trebui analizată cu seriozitate de bărbaţi capabili să discearnă între amăgirile diavolului şi lucrarea solemnă a adevăratului Duh Sfânt?
Nu socotiţi că postul, rugăciunea şi dorul nostru după revărsarea Duhului vor fi tragic împiedicate până când această chestiune nu va fi clarificată? Cea mai fierbinte rugăciune de mijlocire oferită inconştient lui Baal nu va aduce lui Israel nicio picătură de ploaie cerească, în acest timp de secetă spirituală. Nu este oare adevărat că “Hristosul” acestor actori spiritualişti moderni este în realitate vechiul duşman al lui Israel, Baal, într-o deghizare nouă şi mult mai rafinată?...
Există o profeţie fără echivoc în Testimonies to Ministers, paginile 467, 468, care spune că, deoarece nu au reuşit să discearnă lumina neprihănirii lui Hristos descoperită în 1888, mulţi dintre noi vor fi înşelaţi să se închine realmente lui Baal.
Această închinare modernă la Baal şi spiritualismul foarte rafinat sunt rezultatul unei specii mincinoase şi contrafăcute de neprihănire prin credinţă. Această redeşteptare a “predicării lui Hristos,” practic identică cu “evanghelia” Babilonului modern, nu este adevărata redeşteptare care ne-a fost adusă prin frații Jones, Waggoner şi sora White acum 62 de ani.
Această falsă credinţă în Hristos nu poate pregăti biserica rămăşiţei pentru ziua Domnului şi nu este solia distinctă care va lumina pământul cu slava lui Dumnezeu. Dusă la finalul ei logic, ea ne va jefui de solia specifică dată nouă de Dumnezeu pentru lume. Este o chemare înapoi spre Egipt…
Dragul nostru popor, dacă şi-ar putea exprima dorinţa negrăită, ar apela astfel la autoritatea cea mai înaltă a bisericii adunată la această sesiune mondială din 1950, de a clarifica problema foarte importantă a diferenţei dintre Dumnezeul adevărat şi cel fals, adevăratul Hristos şi antihristul, adevăratul Duh Sfânt şi spiritismul, adevărata experienţă creştină şi presupunerile false. Pe ordinea de zi a acestei adunări nu poate exista nicio altă prioritate mai serioasă decât aceasta” (Faith on Trial, paginile 39-43).
Astăzi, la peste o jumătate de secol de atunci, teza lor este mai actuală ca niciodată, și continuă să tune la fel de tare la urechile bisericii, cu toate eforturile oficiale de a o estompa. Prin ochelarii eticii moderne și ai corectitudinii politice, toți hristoșii falși au dispărut subit, Baal a decedat în condiții necunoscute, iar biserica declară cu siguranță că poporul nostru se închină aceluiași Dumnezeu ca toate religiile lumii. Savanții adventiști nu știu, sau nu cred, că Baal s-a așezat pe tronul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu, și de aceea păstrează o tăcere suspectă la acest subiect.
Aceasta era exact teza centrală a protestului Wieland-Short, căruia biserica nu dorește să-i dea atenția cuvenită nici chiar astăzi, când istoria strigă la noi cu glas de trâmbiță că este o problemă cu făgăduințele lui Dumnezeu pentru ploaie.
Am fost lăsați să experimentăm tot felul de strategii, de la evanghelizări prin satelit până la faimoasa rugăciune convergentă, Operațiunea Ploaie Globală, și tot nu înțelegem că avem o problemă cu identificarea adevăratului Hristos. De 120 de ani strigăm sistematic după ploaie, dar cerul pare blocat, incapabil să răspundă așteptărilor noastre naive. Ne scapă esențialul, că Baal nu poate oferi ploaie, și că acesta este motivul principal pentru eșecul nostru denominațional.
Când Îl vom descoperi pe autenticul Hristos, și poziția Lui actuală în planul de mântuire, ne vom „întoarce privirile spre Cel pe care L-am străpuns” (Zah 12:10), constatând cu uimire că ne-am închinat în fața unui tron greșit, alături de întreaga lume.
...***...
Articole 2009
Nunta Mielului, incredibila credință a ultimei generații
Har-moeddon și Mireasa lui Hristos
Protestul Wieland-Short din anul 1950
Dumnezeul multelor noastre înțelegeri
Neprihănirea și viața fără păcat, incompatibile?
Ispășirea: Locul unde Dumnezeu și omul devin una
Taina lui Dumnezeu se va sfârși
Cântarea aceasta să-Mi fie martoră
Scopul lui Dumnezeu și efectele lui magnifice
Fără Mijlocitor în fața unui Dumnezeu sfânt
Lumina nouă și lecțiile istoriei
Pavel, între Icabod și Emanuel
Păcatul Cetății, o retrospectivă
Solia 1888 nu este îndreptățirea