Silent Key
1 mai 2012 - gc
Scumpa noastră prietenă Evy (YO9IVI pentru radioamatori) și-a încetat alergarea prin această lume. A adormit senină, încrezătoare, curajoasă, așa cum a și trăit, alături de Domnul ei pe care L-a iubit mai presus decât orice. Deși spectrul morții sufoca încăperea acelui spital din București, Evy mă suna să-mi spună că se simte nespus de onorată că a putut participa la grăbirea Nunții Mielului, și că nu găsește motiv mai important decât acesta pentru care merită să trăiești.
Și chiar a participat. Intens. Complet. Fără ezitări. Fără rețineri. Cu eleganță. Cu stil, dacă se poate spune așa. Uneori sfida trupul care o ținea captivă în căruciorul cu rotile. Pur și simplu îl scotea din joc, deși știa bine că într-o zi o va răpune și îi va întrerupe zborul.
Nu s-a temut de acea zi. Știa bine că nu este decât un scurt ocol pe drumul spre împărăție. Dar nu acest gând îi dădea energia cu care și-a îndeplinit misiunea. Evy este printre puținele persoane din poporul lui Dumnezeu care nu a lucrat cu gândul la răsplătire. Ea știa bine că în joc sunt interese infinit mai înalte decât scumpa noastră piele, că pentru aducerea neprihănirii veșnice merită să lupți chiar cu pierderea propriei vieți, aceea adevărată, veșnică. Prezența numelui în Cartea Vieții nu este mai importantă decât refacerea sanctuarului, împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu cu familia omenească.
Chiar dacă admira uneori, în clipurile proaspete pe care le primea de la studio, hainele fetelor pregătite cu grijă de Cornelia, gândul ei era la haina de lumină pe care a pierdut-o Eva odată, demult. Nu suporta ideea că Mireasa lui Hristos, biserica Sa din generația noastră, este încă obligată să se acopere cu frunzele de smochin ale legii păcatului și morții, jefuită și mințită, abandonată în coverca din mijlocul câmpului de castraveți al teologiei moderne.
Și-a dorit arzător să-și unească glasul cu cel al poștașilor Domnului, cu speranța că strigarea de la miezul nopții va suna curând suficient de tare la urechile fecioarelor adormite. Se bucura la gândul că în spațiosul și confortabilul dormitor denominațional solia neprihănirii lui Hristos în legătură cu legea se va transforma în marea strigare a îngerului al treilea. Nu există ideal mai înalt pentru care merită să trăiești. Sau să mori.
Îți mulțumim, Evy, pentru maniera elegantă prin care ne-ai arătat că pasiunea pentru neprihănirea lui Hristos nu poate fi sufocată nici de cele mai înfiorătoare cătușe ale acestrui trup de moarte. Dar lucrurile acestea ți le vom spune cândva. Sperăm să fie cât mai curând. Până atunci, dormi în pace!
Câteva mesaje de la prieteni, primite astăzi prin mail:
(lista va fi adusă la zi pe măsură ce primim noi mesaje)
Valentina și Nely:
”Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit. El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul lui” (Isaia 57).
Probabil că una dintre cele mai mari binecuvântari de care a avut parte poporul lui Dumnezeu de astăzi, a fost dispoziția și devotamentul cu care a lucrat Evelyn pentru înaintarea lucrării lui Hristos.
Această prietenă și ucenică a Mirelui s-a pus în slujba lui Dumnezeu, în ciuda problemelor grave de sănătate, și a contribuit magistral la aducerea evangheliei în fața poporului lui Dumnezeu.
Hrana îmbelșugată pe care găsit-o în Hristos a dorit să o împartă cu frații ei chiar până acolo că mai degrabă ar fi rămas ea flămândă decât ca frații ei să piară de foame.
Laodiceea ar trebui să poarte sacul și cenușa, să își umple gura cu țărână, pentru că nu dorește să il onoreze pe Dumnezeu așa cum a făcut această fiică a Lui.
Evy ești o biruitoare prin puterea credinţei primite de la Dumnezeu.
Mulțumim că prin exemplul tău, noi astăzi, suntem și mai motivați să luptăm pentru cauza lui Dumnezeu, pentru solia celui de-al treilea înger.
Plecarea ta dintre noi este doar un somn, un somn creator în care greseala lui Adam va fi remediată în copia ființei tale. De aceea durerea noastra în faţa acestei despărţiri este alinată de certitudinea faptului că te vom reîntâlni cu siguranţă curând, foarte curând, strălucind de Slava aceea pentru care ai luptat toată viața, iar studierea caracterului fermecător al Dumnezeului nostru va continua si în veşnicii.
Pe curând Evy…
Eliza:
Era o zi frumoasă de primăvară. Acum mai bine de cincisprezece ani. Soarele încălzea plăcut natura ce se trezea la viață, în aer domnea un plăcut parfum de liliac, iar păsările ciripeau vesele celebrând frumusețea încă unei zile de sabat.
O zi frumoasă de primăvară ca sufletul ei... Atunci am văzut-o pentru prima oară, și tot atunci am știut că îmi va fi pentru totdeauna dragă.
Ochii ei, ferestre ale sufletului, împrăștiau celor din jur raze de dragoste și bucurie. Fața îi era senină, liniștită, iar zâmbetul larg ce îi înflorea pe buze aducea bună dispoziție celor din jur.
Imaginea era izbitoare și șocantă pentru cel ce o vedea pentru prima oară. Așezată în scaunul ei cu rotile, neputincioasă în a-și fi propria stăpână peste trupul în care era prizonieră, era totuși cea care reușea ceea ce puțini reușesc: să aducă pacea și iubirea în inima celor cu care interacționa. Un spirit liber, un suflet al cărui aripi uriașe erau capabile să îl ridice până la cer, și mai departe... aproape de prezența lui Dumnezeu.
Pentru că la picioarele Tatălui a stat Evelina, cea care pentru noi a fost și va rămâne pentru veșnicie Evi, în fiecare clipă a vieții sale. Cu o forță și o putere de nebănuit și-a dedicat fiecare secundă cauzei lui Dumnezeu, fiind însă în același timp un bun îndrumător tinerilor, un prieten de nădejde celor din jur și un bun sfătuitor celor ce îi cereau ajutorul.
Astăzi Evi se odihnește în Domnul. Inimile celor care i-au fost aproape sunt triste, sunt triste pentru că zâmbetul ei senin și iubitor le va lipsi, însă în același timp sunt pline de bucuroaă speranță că, în curând, veșnicia îi va aduce pentru totdeauna alături de fata cu ochi de lumină și zâmbet de înger.
Mircea:
Aș dori să-mi exprim recunoștinta față de Dumnezeu pentru că timp de aproape trei luni am avut privilegiul să am parte de prietenia celei ce a fost un brav soldat al lui Hristos, Evelyn Mangâru.
Nu am cunoscut-o personal, doar prin intermediul internetului, dar a fost de ajuns să înțeleg că a fost o unealtă a lui Isus pentru a face cunoscut această solie a neprihănirii lui Hristos pentru ultima generație a acestui pământ.
Cred din tot sufletul că ne vom întâlni și ne vom cunoaște în împărăția lui Dumnezeu. Mulțumesc, Evy, pentru orele de studiu petrecute împreună.
Lori, Gabi, Aniela, Maria
Mai e puțin…
“Ce este a mai fost, și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15).
Evi, pentru noi, a fost și rămâne o minune. Un prieten, un dicționar de limba engleză, un zâmbet, un sfat, un model, totul…
Poate că nu am înțeles totdeauna discuțiile lungi și controversate care se terminau cu concluzia: “Hristos în voi, nădejdea slavei..”, dar știm că indicativul Y09IVI nu răsuna doar pentru celelalte stații, ci zi de zi atingea patru inimi de copii; iar astăzi parcă auzim încă apelul: “YO9IVI, e cineva în bandă?”
În ea am putut vedea ca într-o carte deschisă ce înseamnă o viață în și pentru Hristos, importanța acestei solii, și onoarea de a fi de partea lui Dumnezeu în Marea Luptă, de a fi “șerpașii” Lui.
Nu am putea încheia decât prin cuvintele ei despre Valentin, bunul nostru prieten: “Nu voi insista să redau trăiri pe care mi-ar fi imposibil să le descriu, amprenta pe care a lăsat-o în suflet o prietenie care a fost darul special al lui Dumnezeu… “
Sorin:
Am vorbit în urmă cu câtva timp cu Evy, ea a fost printre cei care au adus și altora solia asta minunată. Nu am cunoscut-o personal și nu știam ca stă într-un cărucior. Este trist când nu se mai aude glasul unui mesager.
Pentru credința în ispășirea lui Hristos și pentru speranța pe care a adus-o altora prin propovaduirea "luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământui," un gând pios pentru EVY.
Țenghel
Acum, în aceste momente de durere, gândurile mele se întorc în timp mai bine de 2000 de ani, când Isus întâlnea un slabanog care trăise cu trei ani în plus suferința, ca și prietena noastră Evelyn. Punctul comun al celor doi nu era doar suferința, ci și faptul ca L-au întalnit pe Isus, Cel care putea să le aline acestă durere; și a facut-o.
Evelyn a fost o mărturie vie a generației noastre că nu Dumnezeu este autorul suferinței și morții pe acest pămant, și că suferința nu este un obstacol în calea nimănui în a-L cunoaște și îndrăgi pe minunatul nostru Dumnezeu, care S-a lipsit de viață pentru ca noi să o avem din belșug.
Evelyn a înțeles acest lucru și drept dovadă și-a trăit viața ca oricare dintre noi care beneficiem de toate privilegiile acestei vieți, privilegii pe care, cu durere o spun, nu știm să le folosim la justa valoare.
A știut să dăruiască trupul ei slab în întregime cauzei în care a crezut. Rămâne ca noi astazi, dupa ce Evy nu mai este printre noi, să ne decidem ce vom face cu trupurile noastre, nu la fel de slabe...
Cu siguranță că ne-ai fost un exemplu și o mărturie vie despre cum iubește Dumnezeu.
Știind că pentru Evelyn suferința a încetat, privim, asemenea apostolului Pavel, „moartea ca un câștig.”
Pe curând, Evy.
Familia Moisescu
Am citit anunțul pe site referitor la Evy. Deși nu o cunoaștem personal, ne pare rău pentru plecarea ei; ea s-a lăsat la dispoziția Domnului, căruia I-a produs o așa bucurie. Dorim să transmitem și noi un mesaj de speranță; da, i se va simți lipsa, dar Domnul va ridica pe altcineva să o înlocuiască, astfel ca lucrarea Sa să se încheie cât mai repede cu putință.
Carol Kawamoto
Dear Friends in Romania,
I am so sorry and sad to read of Evelyn's passing. Thanks to "Google Translate" I was able to read on the Web page link you sent about her life. Even though we had communicated via e-mail I knew nothing about the illness she suffered since childhood. What a blessing she has been during her short lifetime.
I still have on my computer a letter all of you sent to Elder Wieland in February of 2007, with photographs. He was so happy to receive it, and to know that the seed of "the most precious message" sown in Romania was growing and bearing fruit. Evelyn had told me that she was translating his book for children, "The Lion That Ran Away," and posting the stories on a Web site.
Our sincere condolences to her family and friends. She will be missed very much. I await the day when I can meet her in person.
May the Lord bless all of you as you continue to share the "most precious message."
"Blessed are the dead which die in the Lord from henceforth ... that they may rest from their labours; and their works do follow them."
Sincerely,
Carol Kawamoto
Editor, Dial Daily Bread
Necrologul citit de Gabi la înmormântarea lui Evelyn de astăzi, 1 mai 2012:
Evelyn Mangâru, 1977-2012
Vă mulțumim, prieteni, că astăzi ați ales să fiți alături de noi, să onorăm împreună memoria celei care a fost scumpa noastră prietenă Evy.
Când a deschis pentru prima oară ochii în această lume, nu a știut nimic despre suferință, durere și chin. Chiar anul nașterii, 1977, a fost unul dramatic pentru poporul ei, tragedie care urma să-i umbrească întreaga viață.
Un mic și neînsemnat defect locomotor constatat la naștere, urmat de o decizie medicală neinspirată, a condamnat-o la trei ani de încarcerare în ghips a părții inferioare a corpului. Ca apoi să se constate că s-a instalat o distrofie musculară acută. Vă puteți imagina chinul prin care poate trece un copilaș și familia lui într-o astfel de situație chiar în primii ani de formare a corpului și personalității.
Dar micuța Evelyn era o învingătoare în structura ei interioară. În ciuda acestor serioase probleme, a mers la școală, a dorit să învețe și să fie de folos. Nu a reușit decât până în clasa a 5-a, când starea sănătății ei s-a deteriorat destul de mult ca să-i stopeze elanul de a fi un copil normal. Agonia s-a abătut peste sufletul ei curat. Înțelegea că este, și că va fi poate pentru multă vreme, diferită de lumea în care trebuia să trăiască. O astfel de tragedie are forța de a strivi pentru totdeauna orice urmă de dragoste de viață.
Dar s-a întâmplat ceva interesant. La începutul anilor 1990 familia ei a descoperit și înțeles adevărul prezent al soliei celor trei îngeri proclamat de Biserica Adventistă. O reală speranță s-a aprins în inima cuprinsă de spaime a tinerei Evelyn, al cărei orizont era atât de întunecat. Este posibil să existe viață, viață adevărată, dincolo de tragedia incredibilă pe care o trăiește ea?
S-a prins de această speranță cu toată inima, și a dorit să facă parte din poporul care proclamă asemenea vești bune. A fost botezată în anul 1992 chiar în comunitatea care astăzi, aici, se pregătește să o conducă spre locul de odihnă.
Din acel moment viața ei s-a schimbat radical. A început să studieze febril; dorea să știe personal ce este cu această credință, și să înțeleagă care sunt consecințele acceptării ei. Erau credibile aceste vești excepționale, sau doar basme meșteșugit alcătuie?
Aceste cercetări asidue au adus-o foarte aproape de năzuința sufletului ei. A descoperit frumusețea neprihănirii lui Hristos și caracterul nonviolent al Părintelui ei ceresc. A înțeles destul de repede geniul soliei advente. Dintr-o dată totul a devenit nu numai frumos, dar strălucitor și fascinant în viața ei. Acum avea pentru ce să trăiască.
Această schimbare dramatică de mentalitate i-a declanșat capacități creatoare de nestăvilit. Repede a început să stăpânească domenii care pentru noi, ceilalți, necesită studii în învățământul superior. La început a fost calculatorul și domeniul informatic, apoi limba engleză, ca să ajungă în final la programe profesionale extrem de complexe, precum Dreamweaver pentru web-design, sau Final Cut și Motion pentru editare video. Și nu numai că le-a învățat singură, dar le-a și folosit creator, spre a produce lucrări de mare eleganță și finețe. Și asta când alți tineri de vârsta ei nu prea știau decât messenger... și mai recent facebook.
În această perioadă fericită a vieții ei, Evy parcă își sfida propriul corp. Trăia dincolo de el, căci inima ei era dincolo de această lume. Știa bine că va trebui odată să se confrunte cu limitările lui, că acest trup de moarte îi va curma zborul spre frumoasa lume a neprihănirii. Dar știa la fel de bine că un alt cort trupesc, glorios și invincibil, o așteaptă acolo unde nu mai există suferință, durere și moarte.
Confruntarea cu limitările acestui trup de moarte a venit în ultimele zile ale lunii aprilie, anul acesta, și Evy a gestionat-o magistral. Cu seninătate. Cu calm. Cu inteligență. Cu dăruire. Știa bine că onorabila cauză în care a fost angrenată este infinit superioară măruntelor interese de moment. Nu viața ei era cel mai important lucru. Nici chiar mântuirea ei, așa cum cei mai mulți dintre noi suntem înclinați să credem. Evelyn s-a aflat printre cei puțini care sunt preocupați mai mult de onoarea lui Dumnezeu în încheierea marii controverse dintre bine și rău, decât de salvarea lor personală.
A adormit înconjurată de grija iubitoare a familiei ei, de admirația prietenilor și de prețuirea comunității de credință, văzută sau nevăzută.
Cine ar fi crezut că un copil născut sub umbra tragică a anului 1977, și strivit pur și simplu de amețitoare neputințe trupești, să înflorească așa frumos sub razele slavei lui Dumnezeu strălucind pe fața lui Isus Hristos?
...***...
Articole 2012
Farmecul inegalabil al lui Hristos
O viziune esențială și istoria ei
Scrise pentru învățătura noastră
