Duminica trecută, pe câmpia de la Blaj, peste o sută cincizeci de mii de oameni au venit să participe la liturghia catolică oficiată de Papa Francisc și să primească euharistia, ”liantul unității,” așa cum este ea numită de către teologii catolici.

Euharistia este actul sacru prin care credinciosul se face părtaș de fire dumnezeiască. Prin autoritatea și decretul preotului deservent, pâinea și vinul se transformă realmente în trupul și sângele lui Hristos, făcând pe păcătosul care primește euharistia părtaș de natură divină. Hristos a luat chip în el, iar omul este asigurat că păcatul lui a fost ispășit, eliminat, alungat, trăind acum viața îmbelșugată în Hristos Domnul nostru.

Indiferent cum ar fi ea numită în celelalte biserici creștine unite sau neunite cu Roma — cina Domnului, sfânta cină, sfânta împărtășanie sau masa Domnului — euharistia este sacramentul care unește pe Dumnezeu cu omul păcătos. Aceasta este în substrat semnificația ei, chiar dacă unii o mai perie teologic, spunând că nu este decât o aducere aminte despre cina cea de taină și umilința Domnului lor.

În mijlocul acestei galaxii de biserici, secte, culte și denominațiuni creștine, există un popor care a primit ca misiune la naștere să proclame prin mijlocul cerului o evanghelie veșnică și să anunțe bisericile creștine că se află într-o apostazie mortală, că au devenit Babilonul cel mare și că se vor confrunta cu mânia lui Dumnezeu neamestecată cu îndurare. Acest popor recunoaște că misiunea lui este „întreita solie îngerească,” și prin chiar acest fapt el nu face parte din coaliția urâcioasă numită de revelație Babilonul cel mare.

Era deci de așteptat ca pastorii, administratorii și teologii acestui popor să fie acolo, pe câmpia de la Blaj, în mijlocul acțiunii, sau pe platformele media ale denominațiunii lor, explicând, învățând, educând pe oameni că sacramentul la care participă nu este de niciun folos în unirea cu Hristos, că Dumnezeu a stabilit o zi în care va uni divinitatea Lui cu omenescul nostru, Marea Zi a Ispășirii anunțată de Moise, Ieremia, Isaia, Zaharia, Maleahi, Ioan, Pavel. Că în această mare zi, ziua Domnului, omenescul și divinul se unesc spre a produce neprihănirea veșnică anunțată de profetul Daniel. Că un hristos fals a preluat lucrarea autentică a adevăratului Hristos și că suflă asupra închinătorilor lui o influență diabolică din care nu este scăpare. Că trăim chiar evenimentele descrise de Pavel în 2 Tesaloniceni, când întreaga lume va fi amăgită să se închine „adversarului” așezat în templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu.

Nu ar fi avut deloc de ce să se teamă, în această universală atmosferă de acceptare și înțelegere, când suveranul pontif a spus de nenumărate ori că dragostea și acceptarea între oameni este misiunea și mandatul său. A trecut vremea inchiziției, când pentru așa ceva te păștea rugul aprins sau temniță pe viață.

Nu ar fi avut deloc de ce să se teamă, când nu cu mult timp în urmă televiziunea noastră plină de speranță ne-a arătat dragostea și înțelegerea deplină care există între teologii de frunte ai bisericii și liderii Societății lui Isus din țara noastră, cărora le-au urat ca ei să fie compania aceea de sfinți care îl vor urma pe Isus oriunde merge El.

Atunci de ce nu au făcut-o? De ce a lipsit cu desăvârșire solia îngerului al treilea pe câmpia de la Blaj?

Nu au făcut-o pentru simplul motiv că nu au timp. Ei se află într-o campanie furibundă de a convinge poporul că grupul gsm prezintă o falsă soluție pentru ieșirea din impasul laodicean, că nu se capătă părtășia de natură divină în Ziua Ispășirii pentru cei vii, că duc poporul în rătăcire.

De la Dorohoi la Castellon, de la Pătrăuți la Viena, de la Baia Mare la Loma Linda, pastori, profesori, teologi și admininistratori de rang înalt bat marea și uscatul spre a împiedica acest popor să vină la Nuntă, condamnând, batjocorind și deformând oribil solia neprihănirii lui Hristos în ochii poporului. Nu au timp să comunice lumii solia îngerului al treilea deoarece sunt prea ocupați să o combată în propriul lor popor.

Se împlinește chiar sub ochii noștri profeția funestă: „Drapelul purtat de toți cei care proclamă solia îngerului al treilea este acoperit cu o altă culoare, care realmente îl omoară. Aceasta se întâmplă acum” (The EGW 1888 Materials, 1485).

Acolo, pe câmpia de la Blaj, o masă imensă de oameni nevinovați — slujitori sau slujiți — care nu știu să deosebească stânga de dreapta lor, aveau dreptul la o rază de speranță cu privire la autentica soluție a lui Dumnezeu pentru Ispășire, unirea dintre natura umană și natura divină demonstrată în Prototipul umanității perfecte: Omul Isus Hristos. Aveau dreptul să știe că Ziua Ispășirii pentru cei vii — cel mai măreț eveniment al tuturor timpurilor — este iminent, și că Dumnezeu îi așteaptă pe toți să participe la cel mai glorios moment din istoria rasei umane, act care aduce PACEA în vastul univers al lui Dumnezeu.

Acolo, pe câmpia de la Blaj, solia îngerului al treilea nu a avut nicio șansă…