Concluzie - Calea consacrata; A.T.Jones
- Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer, S-a făcut trup şi a locuit printre oameni ca Fiu al omului. Este un etern punct esenţial al credinţei creştine.
- El a murit pe crucea Golgotei pentru păcatele noastre. Un alt etern punct esenţial al credinţei creştine.
- Isus a înviat din morţi pentru îndreptăţirea noastră. Alt etern punct esenţial al credinţei creştine.
- S-a înălţat la cer ca Avocat al nostru şi, în această calitate, stă la dreapta tronului lui Dumnezeu. Etern punct esenţial al credinţei creştine.
- Hristos este preot pe tronul Tatălui Său - un preot veşnic, după rânduiala lui Melhisedec. Etern punct esenţial al credinţei creştine.
- La dreapta lui Dumnezeu, pe tronul Său, ca preot, Hristos este un “slujitor al Locului Prea Sfânt şi al adevăratului cort care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul.” Etern punct esenţial al credinţei creştine.
Hristos va reveni pe norii cerului cu putere şi slavă pentru a-Şi lua poporul la Sine, biserica Sa biruitoare, şi pentru a judeca lumea. Este un punct esenţial al credinţei creştine.
Că Hristos a trăit în trup, a murit pe cruce, a înviat din moarte, S-a înălţat la cer, şi acolo stă la dreapta tronului lui Dumnezeu, trebuie să fie eternele puncte esenţiale ale credinţei oricărui creştin, pentru ca această credinţă să fie adevărată şi deplină.
Că acelaşi Isus este preot la dreapta lui Dumnezeu, trebuie să fie un punct esenţial în credinţa oricărui creştin pentru ca această credinţă să fie adevărată şi deplină.
Că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca preot la dreapta lui Dumnezeu este “slujitor al Locului Prea Sfânt şi al adevăratului cort care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” trebuie să fie un etern punct esenţial în credinţa oricărui creştin pentru ca această credinţă să fie adevărată şi deplină.
Iar această credinţă adevărată în Hristos, Fiul lui Dumnezeu ca adevărat Mare Preot într-o adevărată slujbă în adevăratul sanctuar la dreapta tronului măririi în ceruri, slujbă ce aduce încetarea fărădelegii, ispăşirea păcatelor şi neprihănirea veşnică, va face desăvârşit pe oricine o are, pregătindu-l pentru sigiliul lui Dumnezeu şi pentru ungerea finală a Celui Prea Sfânt.
Prin această credinţă adevărată, orice suflet care o experimentează poate şti cu certitudine că în el şi în viaţa lui fărădelegea a încetat, păcatul a dispărut; a fost făcută ispăşirea tuturor păcatelor şi neprihănirea veşnică domneşte în viaţa lui pentru veşnicie. Aceasta pentru că aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu, iar credinţa adevărată vine prin auzirea Cuvântului.
Toţi care sunt de această credinţă pot şti toate acestea la fel de sigur cum pot şti că Hristos este la dreapta tronului lui Dumnezeu, la fel de sigur cum pot şti că El este “slujitor al Locului Prea Sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul,” care este Mare Preot. Şi toate acestea pot fi cunoscute la fel de bine ca oricare altă afirmaţie a Cuvântului lui Dumnezeu, care le prezintă clar.
Aşadar, în acest timp, fiecare credincios în Isus să se întărească în această credinţă, întărindu-şi implicit încrederea în aportul Marelui nostru Preot în sfânta Sa slujbă şi mijlocire în favoarea noastră.
În încrederea acestei adevărate credinţe, să respirăm cu toţii uşuraţi, mulţumitori lui Dumnezeu că fărădelegea a luat sfârşit în viaţa noastră, că s-a terminat pentru totdeauna cu răul, că s-a pus capăt păcatului şi că suntem liberi pentru vecie, împăcaţi cu El, şi curăţiţi pentru totdeauna prin sângele preţios de pe Golgota şi că neprihănirea veşnică este prezentă în viaţa noastră pentru a domni veşnic, a ne susţine, călăuzi şi mântui în plinătatea învierii veşnice care, prin sângele lui Hristos, este oferită oricărui crede în El ca Marele nostru Preot şi adevărat Mijlocitor.
Şi atunci, în neprihănire, pace şi putere a acestei credinţe adevărate fiecare suflet în cunoştinţă să vestească tuturor oamenilor până la sfârşit, slăvitele veşti referitoare la preoţia lui Hristos, curăţirea sanctuarului, sfârşirea tainei lui Dumnezeu, sosirea timpului de înviorare şi apropiata revenire a Domnului „în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut;” şi „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (2 Tes. 1,10; Efes. 5,27).
“Punctul cel mai important al celor spuse, este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” Evrei 8,1.2.
“Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: - „şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (Evrei 10, 19-23).
...
Intro 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Concluzie