Ierarhia a avut un succes major în menținerea planetei în rebeliune prin mascarea scopului etern al lui Dumnezeu. Ceea ce trebuia să fie „descoperirea lui Dumnezeu” a ajuns „taina lui Dumnezeu.” În Hristos, „taina” a fost descoperită, expusă, și trebuia să lumineze pământul cu slava lui Dumnezeu. Dar Efesul și-a părăsit dragostea dintâi și a dus creștinismul în bezna secolelor de întuneric papal. Solia neprihănirii lui Hristos urmărea să-L aducă pe Hristos mai proeminent în ochii lumii exact în această privință, ca prototip al lui Dumnezeu pentru omenire. În El, omenescul și dvinul s-au unit, și din această fuziune a rezultat neprihănire autentică. Aceasta este intenția lui Dumnezeu cu noi astăzi.