La scurt timp după Minneapolis, alături de Jones și Waggoner, Ellen White a vizitat câteva adunări de tabără. „Să dea poporului o șansă,” spunea ea. Și ca o pregustare a ceea ce trebuia să fie, dacă liderii bisericii nu se împotriveau, ea a văzut puterea Duhului Sfânt prăvălindu-se ca un val peste comunitățile unde predicau solia neprihănirii lui Hristos. „Vă spun, oamenii erau eliberați,” declara ea în presa vremii. Eliberați de tradiții și ceremonii, și în același timp de greaua povară a bătăliei împotriva nelegiuirii pe care greșit o înțeleseseră. Descopereau pentru prima oară frumusețe și simplitatea neprihănirii lui Hristos. Astăzi experiența aceasta încă stă în fața bisericii, neapreciată și necunoscută.