Limbajul figurat despre neprihănire ca fiind „o haină” este adânc înrădăcinat în modul de comunicare al inspirației, din toate timpurile. În Eden, spune Moise, primii părinți au pierdut o haină și au trebuit să croiască altele din frunze de smochin. Isaia spune că neprihănirea noastră este ca o haină mânjită, iar în capitolul 61, un cântec al viitorului Mesia, spune că El se bucură că Dumnezeu L-a îmbrăcat cu neprihănirea ca și cu o haină. Zaharia proiectează scena judecății, când această haină mânjită va fi înlocuită de haina de sărbătoare a nunții, neprihănirea lui Hristos. Apostolii redau cuvintele lui Hristos din pildele despre nuntă și haina pentru acest eveniment, în diferite ipostaze. Ioan spune că miresei lui Hristos i se oferă haina de nuntă, de „in subțire, strălucitor și curat.” Ellen White precizează că această haină este țesută în războiul cerului, fără niciun fir de origine omenească. Dincolo de metaforă, ce este realmente această haină a neprihănirii lui Hristos?