Stimate frate,

Deoarece se apropie timpul să hotărăsc la care întâlniri de tabără să particip şi la care să nu particip, invitaţia pe care mi-aţi făcut-o la Des Moins mă obligă să vă scriu câteva cuvinte.

M-a durut inima să citesc scrisori de la dumneavoastră care dovedesc că sunteţi plin de îndoieli şi necredinţă faţă de solia despre care eu ştiu că este adevăr prezent pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi. Am crezut că lumina şi binecuvântarea lui Dumnezeu care au venit la acea întâlnire, unde am fost împreună, vă va ajuta să îndepărtaţi îndoielile şi necredinţa care vă caracterizează, şi că veţi renunţa la prejudecăţi, că veţi veni la lumină şi veţi umbla în lumină, şi că veţi fi în armonie cu lucrarea pentru acest timp. Dar nu am nici o dovadă că trebuie să particip la întâlnirea de tabără din conferinţa dumneavoastră, deoarece nu cred că vom lucra în armonie.

Eu aş lucra acolo conform soliei pe care Dumnezeu mi-a dat-o pentru poporul Său, iar dumneavoastră mă veţi trata aşa cum m-aţi tratat pe mine şi lucrarea mea la Minneapolis. Ştiu că Domnul nu doreşte să mă alătur adunărilor voastre de tabără, unde să prezint solia necesară acum poporului nostru, iar dumneavoastră şi fratele Nicola şi alţii să lucraţi să faceţi solia mea fără efect. Îmi este destul de greu să fac faţă scepticismului, necredinţei, prejudecăţilor şi bănuielii rele din partea celor ce nu sunt din poporul nostru; dar acum, să văd cum conducătorii conferinţelor noastre stau gata să apese pe frână ori de câte ori se oferă ocazia să lucrăm pentru cei care au neclarităţi şi dubii, şi care urmează acelaşi drum ca la Minneapolis, ar fi pentru puterea mea o povară prea grea. Nu pot avea nici o încredere că lucrarea mea ar avea vreo urmare.

Dacă aţi fi umblat în lumină aşa cum a dorit Dumnezeu, aţi fi văzut şi înţeles ce spirit aveaţi la acea sesiune; dar, deoarece nu aveţi nimic de spus faţă de calea pe care aţi urmat-o atunci, nu îndrăznesc să mă unesc cu dumneavoastră până când nu voi avea o dovadă certă că s-a produs o schimbare cu dumneavoastră după întâlnirea de la Minneapolis.

M-aş bucura să-mi pot prezenta mărturia în faţa poporului din Iowa, dar atâta timp cât dumneavoastră vă aşezaţi împotrivă, să stricaţi ceea ce mă trimite pe mine Domnul să fac, lucrurile vor rămâne într-o stare şi mai deplorabilă. Eu am de comunicat o solie specială. Trâmbiţa nu trebuie să dea un sunet neclar. Eu voi striga şi nu mă voi opri, căutând să trezesc poporul la lucrarea pe care o am de făcut. Nu am o poziţie deosebită în legătură cu contestata chestiune a legii din Galateni. Nu mă simt tulburată din cauza acestui subiect, deoarece ştiu că lumina nu va veni decât atunci când noi, ca popor, vom fi într-o stare spirituală diferită. Singura mare povară care mă apasă acum este ca pastorii noştri, şi în special preşedinţii conferinţelor noastre, să se convertească şi să aibă blândeţea şi umilinţa lui Hristos, ca să poată predica pe Hristos şi El răstignit, şi neprihănirea lui Hristos.

S-au prezentat atâtea predici fără Hristos şi atâta teorie, încât sărmana turmă se topeşte de foame. Aceasta este povara mea şi nu am nici o îndoială că atunci când vom face voia lui Dumnezeu, vom înţelege învăţătura. Dar mai trebuie multă rugăciune şi mult mai multă blândeţe şi umilinţă înainte să vedem mântuirea lui Dumnezeu în mijlocul nostru ca popor. Atunci vom avea de comunicat o mărturie vie, care va atinge inimile. Vom cunoaşte zdrobirea de inimă. Toate aceste prejudecăţi crude şi necredinţa care Îl ofensează atât de mult pe Dumnezeu, vor fi spulberate, iar acest spirit împietrit va fi îndepărtat de la noi.

Dar mă opresc aici cu scrisoarea mea. Am o dragoste sensibilă pentru voi toţi, dar dacă nu va avea loc o schimbare în spiritul şi credinţa voastră faţă de ce a fost atunci la Minneapolis, ştiu că Domnul nu va aşeza asupra mea povara de a mă uni cu voi, decât dacă El îmi va da o dovadă tot la fel de clară ca aceea pe care mi-a dat-o când eram la Minneapolis.

Am de făcut o lucrare deosebită, şi oriunde merg voi lucra în acelaşi spirit, ducând aceeaşi solie ca la Minneapolis, ca la Des Moins. Rugăciunea mea este ca Domnul să vă ajute să vedeţi că El are astăzi pentru noi multă lumină.