Recent am publicat un articol („De la St. Louis, Missouri, USA”) în care încercam să explicăm ce ar putea spune Domnul Hristos dacă ar apărea în trup la sesiunea CG de anul acesta.

La scurt timp după sesiunea din 1888, sora White ne-a spus că, dacă Hristos ar fi venit personal la sesiunea aceea, delegații L-ar fi tratat exact cum L-au tratat iudeii acum două mii de ani.

Analizând această declarație inspirată, prima întrebare care se ridică este: „Dar ce ar fi putut El spune de la înalta tribună a sesiunii CG din 1888, ca să producă o asemenea uluitoare reacție de împotrivire?”

Este clar că, dacă ar fi început să laude performanțele liderilor din Sinedriu, toată lumea L-ar fi îmbrățișat cu dragoste și L-ar fi aplaudat îndelung.

Știm foarte bine de ce acum 2000 de ani a fost tratat cu maximă violență. Hristos contesta total și vehement întreaga lor activitate, subliniată permanent cu expresii de genul „pui de năpârci” și „voi aveți de tată pe diavolul.”

Așadar, ce ar fi putut spune El atât de tulburător încât liderii noștri de la Minneapolis, moderni și educați, să-L trateze cu același grad de violență ca părinții lor spirituali din anul 31 AD?

Poporul advent a fost avertizat încă de la început că în vremea sfârșitului va avea loc o mare zguduire și cernere, lucru care va produce separarea grâului de pleavă în poporul lui Dumnezeu. Adică, Biserica va fi curățită de păcătoșii nepocăiți, care vor primi semnul fiarei alături de lume, iar sfinții vor primi sigiliul lui Dumnezeu și curând vor pleca la cer. Acesta este scenariul, în general.

Ei bine, ce anume va produce cumplita zguduire care va face curățenie în bravul popor al lui Dumnezeu din vremea sfârșitului? Răspunsul cerului la această întrebare este fără echivoc:

„Am întrebat despre semnificaţia zguduirii pe care am văzut-o, şi mi s-a arătat că ea va fi cauzată de mărturia hotărâtă declanşată de sfatul Martorului Credincios pentru cei din Laodicea. Ea va avea efect asupra inimii primitorului, şi îl va face să înalţe standardul şi să proclame adevărul direct. Unii nu vor suporta această mărturie hotărâtă. Ei se vor ridica împotriva ei, ceea ce va produce o zguduire în poporul lui Dumnezeu” (EW 270).

Ni se puteau oferi o mie de motive pentru această zguduire: Certuri între conservatori și liberali, scandal între cele două societăți teologice ale bisericii, apostazia din lumea occidentală și credincioșia din lumea a treia, aventurile ecumenice ale Conferinței Generale, convulsiile din biserică la capitole precum caracterul lui Dumnezeu, solia 1888, decretul duminical, reforma sanitară și o galaxie de alte asemenea contradicții.

Nu. Nimic din toate acestea. Cerul a fost clar ca lumina zilei: Sfatul Martorului Credincios.

Ei bine, dacă acest subiect este atât de monumental încât trage linia între curat și necurat în Biserică, și deci aduce lucrarea lui Dumnezeu la bun sfârșit, nu este oare înțelept să credem că exact despre așa ceva ar vorbi Hristos dacă ar veni personal în mijlocul nostru?

Acesta este motivul pentru care noi am propus că discursul lui Hristos la sesiunea de la St. Louis de anul acesta ar fi așa cum l-am prezentat în articolul „De la St. Louis, Missouri, USA,” publicat pe 24 februarie 2025.

Sigur, aștept poziția celorlalte segmente ale bisericii la acest subiect.

Ce ar aștepta administratorii bisericii — dela comitetul CG până la comitetul fiecărei Conferințe locale din întreaga lume — să spună Hristos la cea mai prestigioasă întrunire a bisericii mondiale?

Așteptăm varianta lor.

Până atunci, iată ce cred eu că ar aștepta administratorii să audă de la Hristos:

„Dragul Meu popor, vă mulțumesc pentru coeziunea și credincioșia voastră de a sta la vechile hotare. Ați reușit să păstrați biserica unită în oceanul acesta de confuzie babiloniană care inundă omenirea. Am văzut uneltirile răufăcătorilor care au încercat mereu să spargă biserica, să fure oile, dar voi, administrația, ați stat la spărtură, lucru pentru care Eu sunt foarte fericit. Acesta este motivul pentru care am venit azi la voi.”

Iată ce cred că ar aștepta clasa teologică și academică de la Hristos, dacă ar apărea cumva la tribuna CG de la St. Louis:

„Sunt fericit să Mă aflu azi alături de voi, cei care ați păstrat curată credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Voi, teologii și profesorii din școlile și universitățile adventiste, ați stat tare în fața puhoiului de aberații teologice care au năvălit peste acest popor, singurul obiect al iubirii și grijii lui Dumnezeu de pe pământ. Prin înalta voastră percepție ați sesizat pericolele legalismului și fundamentalismului în care alunecase biserica, ați văzut depărtările de la Sola Scriptura. Am văzut și apreciez efortul vostru în combaterea multiplelor forme de extremism, teologic sau comportamental. Salut munca riguroasă a BRI în cazurile extrem de problematice produse de Andreasen, Ford, Brinsmead, Wieland și alții ca ei. Meritați deplin recunoștința veșnică a acestui popor.”

Dacă ar fi vorbit așa, L-ar mai fi maltratat cei din Sinedriu acum două mii de ani? Dacă ar fi vorbit așa la Minneapolis, L-ar mai fi tratat delegații așa cum spune sora White după 1888?

Nu. Nicidecum. Toți L-ar fi îmbrățișat cu drag, deoarece nu puteau primi de la nimeni o mai înaltă apreciere și dragoste ca aceea care vine chiar din gura lui Hristos. Ar fi triumful suprem al vieții și muncii oricărui muritor.

Mânia lor a venit mereu din uluitoarea confruntare cu o situație pe care ei nici măcar nu o percepeau, dar pe care Hristos le-o punea în față ca fiind realitatea obiectivă. Și este perfect definită astfel: „Tu zici, sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic; și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.”

Acum, sunt dispus să ascult opinia oricui. Ce credeți că ar avea de spus Domnul Hristos dacă ar veni personal la Sesiunea CG de la St. Louis, Missouri, iulie 2025? Cum este văzută în cer administrația, teologia, academia și toată adunarea poporului? Păstrează guvernarea divină evaluarea din 1888, „nedemni de încredere când sunt în joc interese majore?” Păstrează guvernarea divină evaluarea din Apocalipsa 3, că îngerul bisericii Laodicea este „ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol?”

Eu rămân la poziția că aceste evaluări nu s-au schimbat, că ele sunt total conforme cu realitatea, și că îngerul bisericii nu a dat niciun semn că ar fi dispus că accepte sfatul divin: „Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te!”

Așa se face că senzația de vomă a Martorului Credincios încă persistă. De mult timp. Nepermis de prea mult timp.